Cine n-a văzut filmul 300 și cine n-are în minte răspunsul “This is Sparta”, acompaniat de o lovitură de picior, dat de regele Leonidas solului persan? Mitul spartan supraviețuiește astfel și în filme foarte proaste. Noi ne vom concentra pe biografiile spartane din Viețile paralele de Plutarh: Licurg, Lysandros, Agesilaos, Agis și Cleomene. Ele marchează trei mari perioade din istoria Spartei. Totodată, ele sînt pline de învățăminte de ordin moral, politic și filozofic pentru oricine vrea să știe ce înseamnă un bun conducător și cum se formează un followership pe măsură.
Oaspeții de la acest curs pot achiziționa cartea „Leadership à la grecque de la Plutarh citire” la prețul de 60 de lei cu autograf din partea lui Theodor Paleologu.
Teza mea este că pentru a găsi un fir conducător în luxurianta pădure tropicală a studiilor de leadership trebuie să ne întoarcem la clasici. Ca și alte discipline ale spiritului, studiile de leadership sînt o invenție grecească.
De ce este Plutarh „number one in leadership studies“?
Pentru că ne oferă nu mai puțin de 46 de studii de caz, aducînd o perspectivă filozofică și aplicînd o metodă comparativă. Așa ceva este unic în istoria gîndirii umane și nu degeaba au fost Viețile paralele cartea cea mai citită după Biblie, din Renaștere pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Ce lecții de leadership de la Plutarh mai sunt valabile azi?
Programul format din întâlniri online este dedicat liderilor din organizații, antreprenorilor și managerilor, celor care sunt la cârma unor grupuri numeroase de oameni care lucrează împreună.
În urma înscrierii pe site, vă rugăm să ne transmiteți CV-ul dumneavoastră la adresa [email protected].
Scopul principal al strategiei este să ne ajute să construim un plan, ceea ce înseamnă să identificăm scopurile pe care dorim să le atingem, să înțelegem resursele pe care la avem la dispoziție, și, nu în ultimul rând, să adaptăm acel plan la resurse disponibile. Pentru aceasta, de-a lungul cursului, vom detalia elementele fundamentale ale gândirii strategice: stabilirea obiectivelor, inventarierea resurselor, analiza situației, profilaxia, managementul riscului și pregătirea.
O strategie de succes necesită o abordare dinamică, cu o constantă reevaluare a situației și a componentelor planului. De aceea, demersul nostru va avea două aspecte. Întâi, vom studia elemente teoretice esențiale în conceperea strategiilor, de la teoria jocurilor la studiul relațiilor internaționale. În paralel, vom ilustra discuția cu numeroase exemple reale, din istoria foarte recentă, din antichitate, dar și din lumea business. Fiecare participant va avea ocazia să prezinte analize ale unor studii de caz și, împreună, le vom dezbate astfel încât să distilăm atuurile și dezavantajele fiecărei abordări.
La ce ajută cele de mai sus? Capacitatea de sinteză a informațiilor, gândire logică, raționament, analiză simultană de elemente multiple, în multiple medii, cu actori imprevizibili, abilitate decizională, alegeri asumate, abilități din lumea reală care contribuie la o viață echilibrată în business.
Vom începe în data de 19 februarie și ne vom vedea online aproape în fiecare săptămână, câte două ore, în serile de miercuri, de la ora 19. Am inclus trei ateliere de weekend de câte o zi pentru retorică și gândire critică, tutoriale față în față cu lectorii cel puțin o dată cu fiecare participant sau la cerere - le vom stabili pe parcurs. Programul se încheie pe 16 aprilie 2025.
Lectorii vor avea invitați pe care îi vom anunța pe parcursul perioade de înscrieri.
Numărul maxim de oaspeți în acest program este de 20 persoane.
Descrierea pe larg se găsește aici.
Colega noastră care se ocupă de acest program este Ioana Prândurel, [email protected].
Webinar live cu 4 întâlniri, din data de 14 iulie, de la ora 19.00
Ce aduce acest curs în plus față de imensa cantitate de ateliere și seminarii, coachinguri și traininguri, cărți și studii, conferințe și discursuri motivaționale despre leadership?
În primul rînd, oferă o solidă bază filozofică, istorică și literară pentru o reflecție serioasă asupra noțiunii de leadership. Se vorbește atît de mult despre leadership, se spun atît de multe baliverne pe această temă, există atîtea sute de mii de referințe la acest subiect, încît riști să te pierzi ca într-o junglă în absența unui fir conducător. Or, acest fir conducător la clasici îl vom găsi, la filozofi precum Aristotel și Cicero, la istorici precum Tucidide și Plutarh, la scriitori precum Homer și Shakespeare. Cursul pe care vi-l propun este, așadar, mai mult decît încă un curs de leadership: este în același timp o incursiune în mare cultură clasică și o lecție despre cum să-i valorificăm învățămintele în viețile noastre.
În al doilea rînd, oferă o reflecție asupra părții întunecate a leadershipului. Prea mulți autori și vorbitori prezintă o imagine idilică, de parcă liderii ar mînca mereu ultimii și ar fi adesea înzestrați cu frumoase calități precum "humor, humanity and humility”. Realitatea observabilă contrazice însă aceste frumoase predici laice. E mult prea simplu să eviți problema, spunînd că liderii răi nu sînt, de fapt, lideri adevărați. Vom vorbi, așadar, despre patologia puterii, despre mecanismele și factorii săi favorizanți. Vom vedea astfel cum puterea reprezintă deopotrivă o șansă și un risc.
În al treilea rînd, oferă o perspectivă asupra unui alt aspect neglijat: noțiunea de followership, pentru care nici nu există echivalent în română și în celelalte limbi romanice. A vorbi despre leadership uitînd de followership înseamnă a pune carul înaintea boilor, pentru că nu pot exista conducători în absența unui followership. Mai mult, calitatea conducătorilor depinde în mare măsură de calitatea celor conduși. Vom vedea cum și în ce condiții poate fi format un followership responsabil și implicat.
Fiecare dintre noi este rînd pe rînd lider și follower, expus riscului de a o lua razna în exercițiul puterii sau de a suporta derapajele unui șef deraiat.
„Dacă femeile ar ajunge la putere, totul ar fi anapoda” - gândea cetățeanul atenian de rând din secolul V î.Hr., așa cum gândesc și astăzi mulți americani și români. Ce nu știu acești oameni este că lumea condusă de femei, imaginată acum 2500 de ani la Atena, în comedia Adunarea femeilor de Aristofan, e chiar lumea dominată de business, în care noi trăim astăzi. Ca să le dea o lecție cu zâmbetul pe buze compatrioților săi, Aristofan a imaginat o mare adunare ateniană în care femeile pălăvrăgesc, dar, spre deosebire de bărbați, ajung la un rezultat: inventează o nouă societate.
Această orânduire poate fi privită de unii dintre noi ca un vis frumos, de alții ca un coșmar: regimul femeilor are elemente ce se regăsesc în comunism, în ideologia hippie și în wokismul actual. Sub conducerea femeilor, totul, de la proprietate la sex, ar fi pus în comun; bărbații, neputincioși, ar fi trimiși la cratiță și obligați să suporte compania babelor urâte ce le-ar face avansuri fără să le ceară părerea.
Fără a fi feminist sau socialist, Aristofan are un ideal de societate democratică, pacifistă, justă, care merită să fie cunoscut și astăzi. După o prezentare scurtă a situației de la Atena la începutul secolului al IV-lea î.Hr., vom descifra împreună pasajele esențiale ale acestei piese extrem de importante în istoria literaturii universale. Vom explica poziția politică a lui Aristofan, sensurile comicului și vom dezbate împreună despre ce putem învăța noi astăzi din clasicism, în contextul conflictelor dintre conservatori și progresiști.
Dacă Homer a fost considerat educatorul Greciei, asta se datorează în mare măsură modelelor de leadership militar și politic pe care le-a prezentat în poemele sale. Iliada prezintă o vastă galerie de portrete de comandanți în acțiune, iar Odiseea ne arată cum trebuie să-ți alegi susținătorii și colaboratorii, cum să te comporți cu ei și cum să nu te dai niciodată bătut.
Ambiția lui Virgiliu a fost de a reuni în Eneida o odisee în prima jumătate și o iliadă în a doua jumătate. De asemenea, el a făcut din Aeneas un prototip al eroului roman, diferit de cel homeric, adică un erou care nu acționează doar de dragul gloriei, ci în virtutea pietății și a unei misiuni civilizatorii sancționate de zei.
Iliada era, se pare, cartea de căpătîi a lui Alexandru cel Mare, iar Octavian Augustus, se spune, asculta cu nesaț lecturile lui Virgiliu din Eneida. Aceste imagini convenționale ale memoriei noastre culturale spun multe despre statutul celor doi poeți în lumea greco-romană. Ei reprezintă întrucîtva vechiul și noul testament al unei biblii comune.
Dezvăluirea proiectului Casei Paleologu.
Patologia puterii constituie una din marile teme ale literaturii universale, în special pentru teatrul tragic, începînd cu Eschil și Sofocle. Campionul absolut în materie îmi pare a fi însă Shakespeare. Nici nu vom reuși să abordăm într-un singur curs toate piesele sale, în care este vorba despre această imensă chestiune. Le vom clasa, așadar, tematic în șase întîlniri: tirania, uzurparea, abulia, ambiția, melancolia, delirul. Și vom discuta doar cîteva dintre ele: Macbeth, Richard III, Henry VI, Richard II, Henry IV, Julius Caesar, Hamlet, King Lear.
Curs online video disponibil până pe 15 aprilie
Theodor Paleologu și Răzvan Ioan analizează din două perspective diferite poemul "Eneida" de Virgiliu.
"Zeițe și femei în Eneida" (Răzvan Ioan): "Eneida" este poemul fondator al înțelegerii de sine a romanilor, în care Virgiliu formulează mitul descinderii acestora din războinicii troieni conduși de Enea. Aici, Virgiliu ne arată transformarea lui Enea dintr-un războinic homeric într-un întemeietor de oraș. Totuși, cea care reușește să depășească cadrul literaturii romane pentru a intra în canonul literaturii universale este Didona, regina Cartaginei. Aceasta este doar cea dintâi dintr-o remarcabilă serie de personaje feminine, umane sau divine, pe care Virgiliu le creionează și pe care le vom studia in cursul nostru.
"Eneida ca manual de leadership" (Theodor Paleologu): În “Eneida” Virgiliu oferă imaginea unui alt tip de lider, diferit de cei descriși de Homer în “Iliada” și “Odiseea”: un lider caracterizat în primul rind prin pietate, dedicat unei misiuni divine, arhetip al leadership-ului roman. Epopeea lui Virgiliu vorbește despre ethos-ul comun care-i animă pe Cato, Fabius, Fabricius, pe toții marii conducători romani, culminînd, evident, cu Caesar și Octavian August. În ei lucrează spiritul lui Aeneas.
Cursul are două video-uri separate. Veți primi două email-uri de înscriere.
Webinar live în data de 24 aprilie, ora 19.
Titus Livius prezintă o galerie de mari figuri ale istoriei romane, astfel încât să învățăm pe cine e bine să imităm și pe cine nu. Acestea sunt formidabile studii de caz pentru înțelegerea virtuților și viciilor conducătorilor. Totodată, vom descoperi metoda necesară pentru studiul virtuților deoarece lectura atentă ne va dezvălui că nu doar conținutul istoriilor contează, ci și felul în care Titus Livius crede că trebuie să le citim. Pentru a înțelege metoda corectă de învățare, ne vom apleca asupra câtorva episoade deosebit de semnificative: Furcile Caudine și Războiul cu Hannibal, mai ales victoria zdrobitoare a acestuia la Cannae.
Retorică și leadership conține ambele cursuri pe care le vom avea la Cluj pe data de 28 ianuarie.
Dacă doriți să participați la ambele cursuri, vă rugăm să folosiți această metodă de înscriere.
Link-urile către descrierile cursurilor:
- Cum să ținem un discurs, de la ora 10:00.
- Studii clasice de leadership: Homer, Xenofon, Plutarh, de la ora 14:00.
Dintre cele 46 de biografii din Viețile paralele ale lui Plutarh opt relatează destinele cîtorva dintre cei mai importanți conducători atenieni: Aristide și Temistocle, Cimon și Pericle, Nicias și Alcibiade, Phocion și Demostene, cîte doi -unul mai conservator, altul mai radical- pentru fiecare epocă din istoria democrației ateniene. Aristocrat grec perfect integrat în imperiul roman, Plutarh ne propune astfel propria lui viziune, destul de critică, asupra experimentului democratic din secolele V și IV î.e.n. El reflectează totodată asupra posibiltăților de afirmare ale unor mari lideri în context democratic, abordînd probleme precum demagogia, corupția, invidia, spiritul partizan, rolul pasiunilor și prostiei.
Patologia puterii este una dintre marile teme shakespeariene. Ne vom concentra asupra acelor piese în care aceasta constituie tema principală -Richard III, Macbeth și Winter’s Tale-, luînd ocazional în discuție și piese în care tema joacă un rol secundar (King Lear, Richard II, Coriolanus etc.). Richard al III-lea este din start un ticălos ahtiat de putere, demn continuator al unui tată fără scrupule (ducele de York din Henry VI), pe care îl și depășește în rele. Macbeth trece, dimpotrivă, printr-o schimbare a modului de comportament și te întrebi, firește, dacă puterea l-a schimbat atît de mult sau dacă a scos la iveală pulsiuni inconștiente. Spre deosebire de Richard al III-lea și Macbeth, amîndoi uzurpatori și regicizi, Leontes din Winter’s Tale e regele legitim al Siciliei și o ia razna căzînd pradă unei forme acute de paranoia, de care doar o catastrofă îl mai poate lecui. Pe lîngă aceste trei piese vom evoca, așa cum spuneam, asemănări și paralele cu alte opere shakespeariene. Vom discuta însă mai în detaliu trilogia Henry VI, pentru că ea constituie cea mai bună analiză a modului în care o societate alunecă spre tiranie. De fapt, Richard al III-lea a ajuns să ia putere din cauza unui întreg șir de evenimente reprezentate în Henry VI. Trilogia aceasta ar putea purta subtitlul "the road to tyranny”.
Important: data limită de înscriere este 10 octombrie.
Acest curs va avea loc la Cincşor. Ne vedem direct acolo, la Casele de oaspeţi, unde vom fi cazaţi cu toţii. Participanţii rezolvă chestiunea transportului pe cont propriu. Începem pe data de 26 octombrie, vineri seara, la cină şi continuăm întreaga zi de sîmbătă, pe 27 octombrie, după micul dejun şi duminica dimineaţa, pe 28 octombrie. Luăm prânzul împreună şi apoi plecăm fiecare înspre casă.
* Cursul se achită separat de alte cheltuieli, în avans, cu cel puţin 5 zile înainte de începere, iar factura este emisă de Fundaţia Paleologu. Onorariul cursului este de 650 lei (TVA inclus) de persoană. Pentru participarea la curs este necesar să vă înscrieți la noi pe site.
** Celelalte costuri sunt trecute mai jos și nu revin Fundației Paleologu.
*** Fundaţia PALEOLOGU în parteneriat cu KULTUR ROJECT/CASELE DE OASPEŢI CINCŞOR/Transilvania susțin împreună învățarea și dezvoltarea pe baze reale și solide. Vă invităm într-un un weekend de dezvoltare, învăţare şi de relaxare. Împreună ne vom bucura de subiecte pasionante, de cunoaştere, de dezbatere şi dialog într-un loc inedit – fosta şcoală evanghelică (stil Art Nouveau, 1912) şi fosta parohie evanghelică (1624) lîngă Biserica fortificată din Cincşor/Transilvania.
Preţul pentru cazare pentru 1 persoană pe noapte este următorul:
Aceste tarife sunt disponibile numai pentru minim 2 nopţi, în weekendul de curs, numai pentru cursanţii Casei Paleologu.
Prânzul și cina se rezervă separat, pentru cei interesați. Prețul total pentru masă pentru ambele (!) zile este de 58,- EURO (cina de vineri și sâmbătă seara, prânzul de sâmbătă și duminică, cafea și băuturi naturale în pauze. Preţurile nu includ băuturi alcoolice).
Casa de oaspeţi Cincşor, Cincşor nr. 212, jud. Braşov/Transilvania/România, e-mail: [email protected], Tel. 0744373090
Programul format din întâlniri online este dedicat liderilor din organizații, antreprenorilor și managerilor, celor care sunt la cârma unor grupuri numeroase de oameni care lucrează împreună.
În urma înscrierii pe site, vă rugăm să ne transmiteți CV-ul dumneavoastră la adresa [email protected].
Ca să avem organizații funcționale, care se mișcă în direcțiile dorite și care se adaptează la condițiile actuale, avem nevoie de leadership și de followership. Orice manager sau antreprenor are nevoie de echipă, adică de followeri, deci are nevoie de modele, de lecții de management și de followership. Are nevoie și să știe să se exprime, să vorbească, să motiveze, să explice, să mobilizeze. Ca să putem conduce avem nevoie să gândim logic și să luăm rapid decizii care îi afectează pe ceilalți.
Programul include pregătire în:
Adaptat mentalității românești, dar și feluritelor particularități ale națiilor occidentale, programul Casei Paleologu propune în același timp o abordare relaxată și bine documentată, presărată cu discuții din experiența proprie a lectorului și oaspeților cursului. Abordare relaxată pentru că programul nu este strict, însă are ca borne principale leadership-ul, văzut în mod critic și foarte sincer, followership-ul, ca o condiție sine qua non a leadership-ului, precum și virtuțile esențiale, alese pe sprânceană pentru a fi analizate.
La ce ajută cele de mai sus? Capacitatea de sinteză a informațiilor, gândire logică, raționament, analiză simultană de elemente multiple, în multiple medii, cu actori imprevizibili, abilitate decizională, alegeri asumate, abilități din lumea reală care contribuie la o viață echilibrată în business.
Vom începe în data de 18 septembrie și ne vom vedea online aproape în fiecare săptămână, câte două ore, în serile de miercuri, de la ora 19. Am inclus patru ateliere de weekend de câte o zi pentru retorică și gândire critică, tutoriale față în față cu lectorii cel puțin o dată cu fiecare participant sau la cerere - le vom stabili pe parcurs. Programul se încheie pe 14 decembrie 2024.
Lectorii vor avea invitați pe care îi vom anunța pe parcursul perioade de înscrieri.
Numărul maxim de oaspeți în acest program este de 20 persoane.
Descrierea pe larg se găsește aici.
Colega noastră care se ocupă de acest program este Ioana Prândurel, [email protected].
În data de 28 ianuarie ne vom afla la Cluj, unde Theodor Paleologu va ține 2 cursuri: unul despre leadership (cel de față) și unul despre retorică (apăsați aici pentru a merge către pagina cursului). Dacă doriți să participați la ambele cursuri, folosiți următorul link.
Lumea noastră pare obsedată de leadership: o simplă căutare pe Google indică în jur de patru miliarde jumate de referințe. Evident, cea mai mare parte e ”bullshit”. De aceea vă propun să recurgem la marii clasici ai antichității, dintre care i-am ales pe Homer, Xenofon și Plutarh.
Pe Homer, pentru că “Iliada” și “Odiseea” reprezintă adevărate manuale de leadership, oferind o galerie extraordinară de portrete de conducători. Pe Xenofon, pentru că a abordat tema leadership-ului din mai multe puncte de vedere (ca istoric și continuator al lui Tucidide, ca filozof și discipol al lui Socrate, ca om de acțiune și prieten al regelui Agesilaos). Pe Plutarh, în sfîrșit, pentru că “Viețile paralele” constituie cel mai amplu proiect de studii de caz într-o perspectivă filozofică și comparatistă.
Cursul va avea loc la Cluj, la Turnul Croitorilor, în data de 28 ianuarie, de la ora 14:00.
Data limită de înscriere este 20 ianuarie.
“Iliada” lui Homer oferă o galerie unică de portrete ale unor lideri exemplari. Îi vedem în acțiune, pe cîmpul de luptă sau în adunări deliberative, îi vedem în interacțiune și în competiție unii cu alții, le vedem calitățile, dar și defectele, greșelile, nesăbuințele. Dacă anticii îl considerau pe Homer dascălul Greciei, asta se datorează și faptului că poemele sale erau văzute ca veritabile manuale pentru cei destinați să-i conducă pe ceilalți. Alexandru cel Mare, de pildă, avea un adevărat cult pentru “Iliada”, pe care o ținea mereu la îndemînă. A ști pe dinafară poemele homerice era considerat un fel de “nec plus ultra” în materie de educație nobilă. Ne vom concentra asupra principalelor lecții de leadership conținute în “Iliada” și vom evoca tipurile variate de lideri pe care ni le prezintă marele poem homeric.
Seneca are o sarcină ingrată: este sfătuitorul împăratului Nero. Cunoaștem toți reputația celui din urmă, dar faptul că natura sa bestială nu s-a manifestat pe deplin de la începutul domniei se datorează, în bună măsura, influenței filozofului. Început în 55 sau 56 d.Hr., tratatul despre clemență este ghidul lui Seneca pentru cum ar trebui un bun conducător să guverneze corpul politic. Îmbinând exemple istorice cu o discuție teoretică despre virtutea principelui, Seneca ne oferă ocazia să medităm la ce înseamnă un bun lider. Din păcate, Nero n-a vrut să-i asculte sfaturile: să nu facem și noi aceeași greșeală!
Lunea viitoare, pe 6 iunie, de la ora 14, voi discuta despre legătura necesară dintre business și arte liberale cu Ramona Jurubiță, veritabil stîlp de rezistență al Casei Paleologu.
Discuția este ocazionată de publicarea cărții mele "Povestea Casei Paleologu", eseu despre educație și, totodată, autobiografie intelectuală.
Am ales să ne vedem live și online. Vă invit să vă înscrieți pentru a particip.
Ce aduce acest curs în plus față de imensa cantitate de ateliere și seminarii, coaching-uri și traing-uri, cărți și studii, conferințe și discursuri motivaționale despre leadership?
În primul rînd, oferă o solidă bază filozofică, istorică și literară pentru o reflecție serioasă asupra noțiunii de leadership. Se vorbește atît de mult despre leadership, se spun atît de multe baliverne pe această temă, există atîtea sute de mii de referințe la acest subiect, încît riști să te pierzi ca într-o junglă în absența unui fir conducător. Or, acest fir conducător la clasici îl vom găsi, la filozofi precum Aristotel și Cicero, la istorici precum Tucidide și Plutarh, la scriitori precum Homer și Shakespeare. Cursul pe care vi-l propun este, așadar, mai mult decît încă un curs de leadership: este în același timp o incursiune în mare cultură clasică și o lecție despre cum să-i valorificăm învățămintele în viețile noastre.
În al doilea rînd, oferă o reflecție asupra părții întunecate a leadership-ului. Prea mulți autori și vorbitori prezintă o imagine idilică, de parcă liderii ar mînca mereu ultimii și ar fi adesea înzestrați cu frumoase calități precum „humor, humanity and humility”. Realitatea observabilă contrazice însă aceste frumoase predici laice. E mult prea simplu să eviți problema, spunînd că liderii răi nu sînt, de fapt, lideri adevărați. Vom vorbi, așadar, despre patologia puterii, despre mecanismele și factorii săi favorizanți. Vom vedea astfel cum puterea reprezintă deopotrivă o șansă și un risc.
În al treilea rînd, oferă o perspectivă asupra unui alt aspect neglijat: noțiunea de followership, pentru care nici nu există echivalent în română și în celelalte limbi romanice. A vorbi despre leadership uitînd de followership înseamnă a pune carul înaintea boilor, pentru că nu pot exista conducători în absența unui follwership. Mai mult, calitatea conducătorilor depinde în mare măsură de calitatea celor conduși. Vom vedea cum și în ce condiții poate fi format un followership responsabil și implicat.
Fiecare dintre noi este rînd pe rînd lider și follower, expus riscului de a o lua razna în exercițiul puterii sau de a suporta derapajele unui șef deraiat.
Curs online video disponibil până pe 15 mai.
Dintre cele 46 de biografii din Viețile paralele ale lui Plutarh opt relatează destinele cîtorva dintre cei mai importanți conducători atenieni: Aristide și Temistocle, Cimon și Pericle, Nicias și Alcibiade, Phocion și Demostene, cîte doi -unul mai conservator, altul mai radical- pentru fiecare epocă din istoria democrației ateniene. Aristocrat grec perfect integrat în imperiul roman, Plutarh ne propune astfel propria lui viziune, destul de critică, asupra experimentului democratic din secolele V și IV î.e.n. El reflectează totodată asupra posibiltăților de afirmare ale unor mari lideri în context democratic, abordînd probleme precum demagogia, corupția, invidia, spiritul partizan, rolul pasiunilor și prostiei.
Filozof, istoric, biograf și eseist, Plutarh (46-120) este unul dintre cei mai prolifici autori ai antichității, iar cele 44 de biografii de bărbați iluștri, grupate în 22 de vieți paralele, reprezintă nu numai o extraordinară mină de informații, ci și o profundă și subtilă reflecție asupra leadership-ului, la fel de actuală acum ca și pe vremea împăratului Traian. De atunci și pînă-n zilele noastre Plutarh a fost hrana sufletelor tari. Cursul nostru va lua doar „la crème de la crème”, adică trei paralele punînd laolaltă șase personaje cu totul excepționale, ilustrînd trei tipuri diferite de leadership : Alexandru Macedon și Julius Caesar, Demostene și Cicero, Phocion și Cato cel Tînăr, adică Ambiția, Verbul și Virtutea. În plus, Caesar, Cicero și Cato sînt contemporani (secolul I î.Hr.), după cum Alexandru, Demostene și Phocion au trăit în aceeași perioadă (secolul IV î.Hr.): în felul acesta putem studia interacțiunea dintre acești mari leaderi. Desigur, în materie de leadership comparat opera lui Plutarh este mult mai vastă decît cele trei paralele selectate, dar ele oferă o introducere optimă în ansamblul textelor sale biografice. Participanții la curs vor fi încurajați să pregătească prezentări care să includă și alte figuri importante din epocile studiate.
Bibliografie:
Plutarh, Vieți paralele, 5 volume, Editura Științifică, 1963.
Plutarch, The Age of Alexander, Penguin Classics, 2012.
Plutarch, Fall of the Roman Republic, Penguin Classics, 2006.
Tucidide era perfect conștient că opera sa era nici mai mult nici mai puțin decît “o achiziție pentru eternitate” și că toți conducătorii și comandanții generațiilor viitoare vor avea de învățat de la el. În primul rînd, Tucidide ne învață să privim realitatea așa cum e, fără speranțe și iluzii. El este un magistral profesor de realism în privința naturii umane, a societății, a mecanismelor puterii, a relațiilor dintre indivizi, grupuri și state. În al doilea rînd, el pune bazele gîndirii strategice, răspunzînd la întrebarea, fundamentală pentru orice lider, cum putem prevedea sau măcar aproxima viitorul. Dacă Aristotel ne oferă în “Etica nicomahică” o teorie a prudenței (phronesis), Tucidide ne-o arată în acțiune, așa cum ne arată și absența ei. Din lectura “Războiului peloponesiac” putem deduce o teorie cuprinzătoare a calităților necesare unui lider adevărat. Și, nu în ultimul rînd, cartea lui Tucidide conține numeroase exemple de discursuri -deliberative, diplomatice, motivaționale și inspiraționale-, constituind astfel un curs complet de “retorică adaptată la context”. “Războiul peloponesiac” este, pe scurt, un foarte dens manual de leadership pentru cei care au curajul să vadă lucrurile așa cum sînt.
Paideia, program dedicat elevilor și studenților, îmbină teoria și practica, retorica fiind un instrument indispensabil al artei de a conduce, iar leadership-ul fiind, la rîndul său, condiționat de formarea caracterului și cultivarea virtuților morale și intelectuale. De la Aristotel citire, arta persuasiunii se bazează pe logos (argumentația), pathos (utlizarea emoțiilor) și ethos (caracterul și reputația). Paideia nu va neglija nici unul dintre cele trei aspecte și va îmbina studierea discursurilor și a modelelor de leadership, fără a neglija, desigur, fundamentele lor filozofice.
Tucidide era perfect conștient că opera sa era nici mai mult nici mai puțin decît “o achiziție pentru eternitate” și că toți conducătorii și comandanții generațiilor viitoare vor avea de învățat de la el. În primul rînd, Tucidide ne învață să privim realitatea așa cum e, fără speranțe și iluzii. El este un magistral profesor de realism în privința naturii umane, a societății, a mecanismelor puterii, a relațiilor dintre indivizi, grupuri și state. În al doilea rînd, el pune bazele gîndirii strategice, răspunzînd la întrebarea, fundamentală pentru orice lider, cum putem prevedea sau măcar aproxima viitorul. Dacă Aristotel ne oferă în “Etica nicomahică” o teorie a prudenței (phronesis), Tucidide ne-o arată în acțiune, așa cum ne arată și absența ei. Din lectura “Războiului peloponesiac” putem deduce o teorie cuprinzătoare a calităților necesare unui lider adevărat. Și, nu în ultimul rînd, cartea lui Tucidide conține numeroase exemple de discursuri -deliberative, diplomatice, motivaționale și inspiraționale-, constituind astfel un curs complet de “retorică adaptată la context”. “Războiul peloponesiac” este, pe scurt, un foarte dens manual de leadership pentru cei care au curajul să vadă lucrurile așa cum sînt.
Vom citi și
discuta cele patru biografii ale lui Plutarh dedicate epocii de glorie a Atenei
clasice: Aristide și Temistocle, Kimon și Pericle. În cele două generații
succesive regăsim antagonismul între conservatori și democrați. E vorba însă
totodată de tipuri diferite de personalitate: Aristide este un parangon de
virtute, mărinimos și dezinteresat, Temistocle un politician și un militar de
geniu obsedat de glorie și putere, Kimon o întruchipare desăvîrșită a
gentleman-ului “bun și frumos”, Pericle o fire eminamente aristocratică care face o politică consecvent
democratică.
Cursul se va
desfășura în doar două întîlniri , pe 25 şi pe 27 iulie. În prima vom vorbi despre Aristide și
Temistocle, în cea de-a doua, despre Kimon și Pericle.
Shakespeare a consacrat nu mai puțin de zece piese regilor Angliei: King John, Richard II, Henry IV (2), Henry V, Henry VI (3), Richard III și Henry VIII. Citite împreună, ele oferă nu doar o formidabilă frescă istorică, ci și o reflecție extrem de profundă asupra puterii și legitimității, asupra ordinii și păcii sociale. Ne vom concentra în mod special asupra celor două tetralogii: Richard II - Henry IV - Henry V și Henry VI - Richard III. Desigur, vom discuta și celelalte două piese, fără de care tabloul nu ar fi complet. Scopul principal al cursului este să scoată în evidență coerența gîndirii politice și istorice a lui Shakespeare, să ofere o viziune de ansamblu necesară studierii fiecăreia dintre aceste capodopere literare.
Scenariul dialogului “Protagoras” e cu totul unic: acasă la
Calias, cel mai bogat atenian, are loc întîlnirea fără precedent dintre “the
hit parade of Greek sophists” și
“the hit parade of young Athenian politicians”. Adică cei mai grozavi sofiști din toată Grecia
-Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias-, sofiștii cu cele mai mari fee-uri își
întîlnesc potențialii clienți: bogați, tineri, ambițioși. Și trebuie să-i
impresioneze. Discursul lui Protagoras despre dreptate este o capodoperă de
retorică filozofică destinată unui public avid de astfel de performanțe
oratorice. Nici Socrate nu e mai prejos, dar practicînd un sport diferit:
tehnica tocătorului, analiza conceptelor, gîndirea critică. Efectul e de un
comic irezistibil.
Încă foarte tînăr, Alcibiade ia parte la discuția din “Protagoras” și intervine chiar hotărîtor pentru a relansa dialogul. În “Alcibiade” îl vedem în pragul intrării sale în politică, iar Socrate îi administrează o lecție de modestie pe care, din păcate, flamboaiantul politician nu a urmat-o, deși -aflăm din “Banchetul”- simpatia lui pentru Socrate a rămas neștirbită.
* La acest curs primim doi bursieri, elevi sau studenţi.
“Iliada” lui Homer oferă o galerie unică de portrete ale unor lideri exemplari. Îi vedem în acțiune, pe cîmpul de luptă sau în adunări deliberative, îi vedem în interacțiune și în competiție unii cu alții, le vedem calitățile, dar și defectele, greșelile, nesăbuințele. Dacă anticii îl considerau pe Homer dascălul Greciei, asta se datorează și faptului că poemele sale erau văzute ca veritabile manuale pentru cei destinați să-i conducă pe ceilalți. Alexandru cel Mare, de pildă, avea un adevărat cult pentru “Iliada”, pe care o ținea mereu la îndemînă. A ști pe dinafară poemele homerice era considerat un fel de “nec plus ultra” în materie de educație nobilă. Ne vom concentra asupra principalelor lecții de leadership conținute în “Iliada” și vom evoca tipurile variate de lideri pe care ni le prezintă marele poem homeric.
Acest curs va avea loc la Centrul Ucrainean AUGB din Londra, adresa: 154 Holland Park.
În weekend-ul 3-4 iulie vor avea loc două cursuri susținute de Theodor Paleologu în această locație, iar înscrierea se va desfășura în următorul mod:
Dacă doriți să participați la ambele cursuri, trebuie să vă înscrieți pe site la cele două în paralel.
*La acest curs oferim un loc cu bursă integrală pentru studenți, elevi sau pensionari.
Ne plîngem neîncetat de conducătorii pe care-i avem -nu doar în România și nu doar în politică-, dar sîntem inundați de sute de mii și chiar milioane de articole, cărți, studii, seminarii, cursuri despre leadership. Multe dintre ele intră, așa cum spunea Jeffrey Pfeffer, un mare profesor de la Stanford, la capitolul “leadership BS”, adică leadership bullshit.
Dacă vrem claritate în idei și calitate în gîndire, tot la clasici trebuie să recurgem. Homer, Tucidide, Xenofon, Platon sînt de bază. Dar la Plutarh găsim o sinteză colosală: în jur de 50 de studii de caz -toți oameni unul și unul- în spatele cărora se află o solidă reflecție filozofică.
În acest curs voi proceda invers față de cursurile de pînă acum despre Plutarh, în care am prezentat și discutat anumite biografii. Voi porni de la filozofia din spatele Vieților paralele: ce calități trebuie să aibă un lider, ce pericole să evite, ce atitudine să adopte față de putere, cum să se raporteze la soartă. În special ne vom concentra pe teoria virtuților care structurează demersul lui Plutarh și pe problematica relațiilor dintre virtute și fortuna, arete și tyche.
Cine vrea să facă pasul “from good to great” ar trebui să-l frecventeze pe Plutarh…
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.