Trei dintre paralele lui Plutarh relatează viețile unor lideri legendari sau semi-legendari care prin acțiunea lor au pus bazele unei noi comunități sau ale unui nou început: Tezeu și Romulus, Licurg și Numa, Solon și Publicola. Desigur, gradul de istoricitate a celor șase eroi nu este același: unii sînt personaje de legendă, alții sînt figuri reale investite cu o aură legendară. În orice caz, incertitudinea în privința acțiunilor lor îi permite lui Plutarh să schițeze portrete ideale de lideri. Cu alte cuvinte, ei încarnează idealuri ale leadership-ului și inspirația filozofică -platoniciană- a lui Plutarh este cel mai pregnant prezentă tocmai în aceste biografii incerte. Iar mitul, epurat în urma analizei raționale, se dovedește un instrument puternic în slujba raționalității filozofice.