Ambiție și virtute la Platon: “Protagoras” și “Alcibiade”

Scenariul dialogului “Protagoras” e cu totul unic: acasă la Calias, cel mai bogat atenian, are loc întîlnirea fără precedent dintre “the hit parade of Greek sophists” și “the hit parade of young Athenian politicians”. Adică cei mai grozavi sofiști din toată Grecia -Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias-, sofiștii cu cele mai mari fee-uri își întîlnesc potențialii clienți: bogați, tineri, ambițioși. Și trebuie să-i impresioneze. Discursul lui Protagoras despre dreptate este o capodoperă de retorică filozofică destinată unui public avid de astfel de performanțe oratorice. Nici Socrate nu e mai prejos, dar practicînd un sport diferit: tehnica tocătorului, analiza conceptelor, gîndirea critică. Efectul e de un comic irezistibil.

Încă foarte tînăr, Alcibiade ia parte la discuția din “Protagoras” și intervine chiar hotărîtor pentru a relansa dialogul. În “Alcibiade” îl vedem în pragul intrării sale în politică, iar Socrate îi administrează o lecție de modestie pe care, din păcate, flamboaiantul politician nu a urmat-o, deși -aflăm din “Banchetul”- simpatia lui pentru Socrate a rămas neștirbită.

* La acest curs primim doi bursieri, elevi sau studenţi.