Dragă tata,

În urmă cu vreo două luni am fost la NEC să-l ascult pe profesorul Marcus Plested vorbind despre recepția gîndirii lui Toma de Aquino în lumea bizantină, mai exact în contextul disputelor legate de palamism și isihasm în secolul XIV. După conferință, înainte de cina pe care am luat-o împreună, Andrei Pleșu mi-a zis să facem neapărat un dosar Dilema Veche în amintirea ta.

Dragă tata,

Îți scriu rapid doar cîteva rînduri. Vorba Ioanei, ca să nu-ți faci griji. Și mai cu seamă ca să nu crezi că stau degeaba. Sînt prins, dimpotrivă, într-un maelstrom de activități diverse care-mi confiscă tot timpul.

Dragă tata,

Am întîrziat cu scrisoarea de săptămîna asta, pentru că de joi seară pînă luni dimineață am fost plecați în călătoria noastră de studiu la Bologna și Ravenna. Ieri seară, după ce terminasem programul de vizite și cursuri, mă plimbam cu Ioana fără nici un scop și am intrat într-o biserică pe care n-o știam: Santa Mariadei Servi. Bologna a fost timp de secole posesiune a statului papal, așa că e plină de biserici, mănăstiri și instituții religioase. Nu-i de mirare, așadar, că nu văzusem încă această superbă biserică, mult mai puțin vizitată decît San Stefano, San Petronio sau San Domenico.

Dragă tata,

Azi a fost inaugurată Catedrala Mîntuirii Neamului. Evident, ca de obicei, românașii noștri se ceartă ca chiorii: unii, exaltați, par iluminați de o epifanie și anatemizează în bloc orice critică, alții, tot isterici, dau cu toroipanul în patriarh, ortodoxie, creștinism, religie. Eu nu m-am dus. Am stat acasă și am citit o carte extrem de savantă de Simon Claude Mimouni despre Jacques le Juste, frère de Jésus. Cred că mi-am petrecut timpul mai cu folos, mai cu seamă că am putut afla ulterior de la Petre cuma fost.

Șefu,

Am schimbat planul: nu mai scriu o carte despre tine, ci o serie de scrisori către tine. N-a fost ideea mea, dar am adoptat-o pe loc și mă mir că nu m-am gîndit singur. C’est une idée qui a la simplicité de l’évidence. Nu scrisori către tine erau, de fapt, și articolele pe care le publicam la gazetă în anii 2004-2005? Erai principalul destinatar și le comentam mereu de îndată ce apăreau în Ziua sau Adevărul: unele poante nu le pricepeai decît tu. Și după ce ai murit, am continuat o vreme cu seria de articole despre „Conu Alecu și prietenii săi”. Era un fel de travail de deuil.

Tata,  

Ții minte ce ziceai cînd a revenit la putere Andreas Papandreou în 1993? Că grecii sînt la fel de neserioși ca în vremurile descrise de Tucidide: schimbători, certăreți, pătimași, pizmăreți, creduli. Cum să votezi din nou pentru un demagog precum Papandreou? Nu văzuseră unde-i dusese politica lui nesăbuită? De fapt, și acum trag grecii ponoasele unui socialism iresponsabil. La Tucidide demagogul absolut e Cleon. Același Cleon din Cavalerii și din Viespile lui Aristofan. Tucidide și Aristofan sînt de acord în oroarea lor față de Cleon, dar accentele sînt puse diferit.