29 iulie 2019

Dragă tata,
 
Ieri m-am întors după o săptămînă pe care am petrecut-o la Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov. N-am stat degeaba: te-am evocat în compania lui Bogdan Tătaru-Cazaban, am ținut un curs despre prezidențialită și patologiile puterii, am avut alte trei întîlniri cu studenții și elevii din școala de vară. La asta s-au adăugat o conferință despre comunitate în biserica de la Saschiz și o surpriză cu totul neașteptată, o scurtă luare de cuvînt înainte de concertul de muzică barocă al grupului „Les Musiciens Réunis”. Radu Rădescu, coordonatorul programului muzical din cadrul festivalului, a avut gentilețea să-ți dedice ție concertul: a fost cu skepsis propunerea lui, deoarece piesele de Couperin și Rebel erau omagii aduse lui Lully și Corelli. Adică: îl omagiem pe Paleologu, așa cum pe vremuri, cînd avea lumea maniere, compozitorii mai tineri îi omagiau pe cei dispăruți. 

19 iulie 2019

Dragă tata,
 
Ieri am ținut un curs despre Montaigne, iar mîine voi avea unul despre Pascal. Din Montaigne am ales tema sexualității, adică în principal eseul „Sur des vers de Virgile”, iar din Pascal, mult mai clasic, păcatul originar, natura umană și nevoia de divertisment. Mă tot gîndesc la cîte discuții despre Montaigne au auzit pereții casei noastre, căci Alice Voinescu venea constant la noi pe vremea cînd lucra la cartea ei despre filozoful gascon.

15 iunie 2019

Dragă tata,
 
Cam de mult nu ți-am mai scris. După Atena, Roma și Milano, am fost plecat la Paris cu un grup numeros de cursanți și, singur, în Creta. De cînd am citit, pe la 11-12 ani, despre Cnossos și descoperirile lui Arthur Evans, de cînd am văzut chipul celebrei „Parisienne”, mi-am tot dorit să calc pe tărîmul regelui Minos. Pentru a vedea palatele de la Cnossos, Phaistos și Malia, precum și cel mai grozav muzeu de arheologie minoică, trebuie să stai în Heraklion, oraș destul de urît, distrus de turci și de cutremure, reconstruit alandala și fără noimă. Dar are ce n-are nici un alt oraș din lume plus, aș adăuga, două tablouri de El Greco (tot două, foarte interesante, se află și la muzeul Benaki din Atena). În materie de școală cretană mare descoperire este însă pentru mine genialul Mihail Damaskenos.

8 mai 2019

Dragă tata,
 
Cum se poate preveni și trata overdoza de madone, prunci, criști, sfinți, pe care muzeele și bisericile italiene le produc invariabil asupra milioanelor de turiști care bifează an de an recomandările din ghidurile de călătorie sau, mai nou, de pe aplicațiile cu top 10, top 15 sau top 20 lucruri de văzut în fiecare oraș?

7 mai 2019

Dragă tata,
 
Reiau seria scrisorilor mele, intreruptă de trei săptămîni, timp în care am avut două călătorii de studiu la Atena și Roma, urmate de un sejur pe cont propriu la Milano. Aveam de gînd să-ți scriu în fiecare zi, așa cum ai făcut tu în scrisorile din Italia către Mieta. Dar tu hoinăreai, iar eu am urmat un riguros program de studiu cu prelegeri mai lungi sau mai scurte în fiecare loc vizitat.

9 aprilie 2019

Dragă tata,
 
Duminică am ținut la Casa Melik un curs despre „Pallady, Paleologu și lumea lor”. Am pornit, firește, de la „Portretul artistului la bătrînețe” din Bunul simț ca paradox. Nu reiau povestea întîlnirilor tale cu el: prima, comică, de pe la 8 ani și a doua, plină de miez, de la 27 de ani, cînd ai ținut o conferință despre opera lui. La finalul evocării povestești cum ai făcut greșeala de a refuza invitația lui la masă, fiind așteptat în acea zi la dejun acasă: „Am mai făcut, bineînțeles, și alte prostii în viață, dar asta e una din cele pe care nu mi le voi ierta niciodată.”

3 aprilie 2019

Dragă tata,

În urmă cu vreo două luni am fost la NEC să-l ascult pe profesorul Marcus Plested vorbind despre recepția gîndirii lui Toma de Aquino în lumea bizantină, mai exact în contextul disputelor legate de palamism și isihasm în secolul XIV. După conferință, înainte de cina pe care am luat-o împreună, Andrei Pleșu mi-a zis să facem neapărat un dosar Dilema Veche în amintirea ta.

2 aprilie 2019

Dragă tata,

Îți scriu rapid doar cîteva rînduri. Vorba Ioanei, ca să nu-ți faci griji. Și mai cu seamă ca să nu crezi că stau degeaba. Sînt prins, dimpotrivă, într-un maelstrom de activități diverse care-mi confiscă tot timpul.

24 martie 2019

Dragă tata,
 
Foarte puțini sînt cei care au urmat îndemnul de la finalul precedentei scrisori de a rîde cu poftă de gogomăniile muritorilor. Cei mai mulți mi-au dat dreptate cu tristețe și durere în suflet. Unii mi-au reproșat că lovesc în opoziție și că le iau ultima speranță (bieții de ei!): aveți dreptate, dar nu era momentul să o spuneți. Presa a preluat în stilul bine cunoscut: „rechizitoriu nemilos”, „cel mai dur rechizitoriu”, Paleologu „face praf”, „pune la zid”, „șterge pe jos”. Cele mai caraghioase titluri anunțau „un scandal monstru” și „dezvăluiri grele”, de parcă tot ce spuneam nu erau lucruri care se văd cu ochiul liber.

17 martie 2019

Ce zici, tata, de tîmpenia de listă pe care a încropit-o PNL-ul? Te enervezi? Îți faci sînge rău? Sau rîzi în hohote precum zeii olimpieni cînd vedeau gogomăniile pămîntenilor?” Asta îți scriam chiar de ziua ta într-o postare pe Facebook (o drăcovenie care te-ar enerva foarte tare și despre care ai spune cu siguranță că imbecilizează iremediabil omenirea contemporană). Mă gîndesc că n-ar prinde rău să mai dezvolt puțin.
 

14 martie 2019

La mulți ani, Șefu!
 
La mulți ani în amintirea celor care te-au cunoscut!
 
La mulți ani în gîndurile celor care te-au citit!

12 martie 2019

Dragă tata,

Am întîrziat cu scrisoarea de săptămîna asta, pentru că de joi seară pînă luni dimineață am fost plecați în călătoria noastră de studiu la Bologna și Ravenna. Ieri seară, după ce terminasem programul de vizite și cursuri, mă plimbam cu Ioana fără nici un scop și am intrat într-o biserică pe care n-o știam: Santa Mariadei Servi. Bologna a fost timp de secole posesiune a statului papal, așa că e plină de biserici, mănăstiri și instituții religioase. Nu-i de mirare, așadar, că nu văzusem încă această superbă biserică, mult mai puțin vizitată decît San Stefano, San Petronio sau San Domenico.

2 martie 2019

Tata,
 
Tocmai am terminat zilele trecute prefața la Bunul simț ca paradox, prima carte din seria reeditărilor sub egida Fundației Paleologu. E o prefață sub formă de scrisoare, de epistolă dedicatorie. Am marcat două puncte de divergență, dar n-am vrut să mă lungesc prea mult, așa că am scos pînă la urmă pasajele în care îmi formulam dezacordurile legate de impresiile tale de la San Pietro, Capela Sixtină și Muzeele Vaticanului din altminteri minunatele scrisori din Italia către Mieta, cea de-a doua ta nevastă.

23 februarie 2019

Dragă tata,
 
Și tații mai învață din greșeli. Mă rog, greșeli e mult spus: e vorba pur și simplu de experiență și mai multă maturitate. Mă tot gîndesc, de pildă, cum aș proceda acum dacă aș avea un al doilea copil. Aș opta pentru școala făcută acasă.

16 februarie 2019

Dragă tata,
 
Vorbind de Alcibiade, Platon și Xenofon, am ajuns la parabola celor doi fii, cel cuminte și cel risipitor, din Evanghelia lui Luca, apoi m-am întors în timp la Oreste și Telemah. Ce-ar fi, mă gîndeam, să compun opredică despre această parabolă? Recent, în prima duminică de după Bobotează, am predicat la biserica Ilie Gorgani, unde mă invitase părintele Gordon să vorbesc în locul lui.

9 februarie 2019

Dragă tata,

Azi a fost inaugurată Catedrala Mîntuirii Neamului. Evident, ca de obicei, românașii noștri se ceartă ca chiorii: unii, exaltați, par iluminați de o epifanie și anatemizează în bloc orice critică, alții, tot isterici, dau cu toroipanul în patriarh, ortodoxie, creștinism, religie. Eu nu m-am dus. Am stat acasă și am citit o carte extrem de savantă de Simon Claude Mimouni despre Jacques le Juste, frère de Jésus. Cred că mi-am petrecut timpul mai cu folos, mai cu seamă că am putut afla ulterior de la Petre cuma fost.

26 ianuarie 2019

Tata,
 
Te-am evocat ieri seară după cursul de dialectică al lui Răzvan Ioan. Rămăsesem la un pahar: el de vin de-al lui Isărescu, eu de coniac de casă făcut de unul dintre cursanții noștri. Vorbeam despre Nietzsche, Răzvan fiind specialist în Nietzsche. Îi spuneam că nu am ținut niciodată un curs despre cărțile din perioada de mijloc -Omenesc, prea omenesc, Aurora și Știința voioasă- și că de aceea nu-mi amintesc uneori unde anume a spus cîte o chestie genială. „De pildă”, am continuat eu, „tata cita mereu o frază formidabilă: die Griechen waren oberflächlich aus Tiefe. 

12 ianuarie 2019

Șefu,

Am schimbat planul: nu mai scriu o carte despre tine, ci o serie de scrisori către tine. N-a fost ideea mea, dar am adoptat-o pe loc și mă mir că nu m-am gîndit singur. C’est une idée qui a la simplicité de l’évidence. Nu scrisori către tine erau, de fapt, și articolele pe care le publicam la gazetă în anii 2004-2005? Erai principalul destinatar și le comentam mereu de îndată ce apăreau în Ziua sau Adevărul: unele poante nu le pricepeai decît tu. Și după ce ai murit, am continuat o vreme cu seria de articole despre „Conu Alecu și prietenii săi”. Era un fel de travail de deuil.

19 ianuarie 2019

Tata,  

Ții minte ce ziceai cînd a revenit la putere Andreas Papandreou în 1993? Că grecii sînt la fel de neserioși ca în vremurile descrise de Tucidide: schimbători, certăreți, pătimași, pizmăreți, creduli. Cum să votezi din nou pentru un demagog precum Papandreou? Nu văzuseră unde-i dusese politica lui nesăbuită? De fapt, și acum trag grecii ponoasele unui socialism iresponsabil. La Tucidide demagogul absolut e Cleon. Același Cleon din Cavalerii și din Viespile lui Aristofan. Tucidide și Aristofan sînt de acord în oroarea lor față de Cleon, dar accentele sînt puse diferit.  

2 februarie 2019

Șefu,
 
Întruchipări desăvîrșite ale fiului ascultător sînt pentru mine Oreste și Telemah. Cei doi trebuie înțeleși împreună. Athena, luînd chipul lui Mentor, îl evocă pe Oreste atunci cînd îl îndeamnă pe Telemah să pornească în căutarea lui Ulise și să îl răzbune: „nu te lăsa pînă nu-i omori pe ticăloșii ăștia pe față ori cu vicleșug, că doar nu ești copil și nu mai e vremea de nimicuri. Știi cum i s-a dus vestea lui Oreste, că a răpus pe Egist, ucigașul lui taică-su.” Amîndoi ascultă o injoncțiune divină: Oreste urmează ordinul lui Apolo, Telemah îndemnul Athenei. Și cei doi zei spun același lucru: fiul să-și răzbune tatăl. Știu, asta-i mai degrabă „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, nu „întoarce și celălalt obraz”. Dar voi recurge la ingenioasa ta explicație: răz-bunare înseamnă revenire la starea bună de dinaintea unei nedreptăți.