2 aprilie 2019

Dragă tata,

Îți scriu rapid doar cîteva rînduri. Vorba Ioanei, ca să nu-ți faci griji. Și mai cu seamă ca să nu crezi că stau degeaba. Sînt prins, dimpotrivă, într-un maelstrom de activități diverse care-mi confiscă tot timpul.

Începînd chiar cu textele legate de aniversarea nașterii tale: interviu în România literară (a apărut de săptămîna trecută, dar nici n-am apucat s-o cumpăr), argumentul pentru dosarul despre tine întocmit de Dilema Veche, propriul meu articol din același dosar, prezentarea pentru coperta a patra la Bunul simț ca paradox.

La sfîrșitul săptămînii trecute am ținut trei cursuri la Cluj, săptămîna asta voi conferenția la Arad despre„Europa miturilor antice” în cadrul zilelor Dilema Veche, iar săptămîna viitoare plec la Atena și de acolo direct la Roma, unde avem două călătorii de studiu extrem de intense. Voi avea în mai două săptămîni de respiro înainte de weekendul studios de la Paris. Scrisorile către tine s-ar putea să devină un fel de note de călătorie, cam ca scrisorile tale din Italia către Mieta.

Pentru diseară am de pregătit cursul despre Cicero ca avocat și pentru mîine predica la Duminica lui Ioan Scărarul, adică despre Marcu IX („cred, Doamne, ajută necredinței mele”) și Matei V (fericirile). Iar duminica asta voi și utiliza predica de la curs, deoarece am fost invitat din nou să vorbesc la biserica Ilie Gorgani. Culmea e că în aceeași zi, duminică după-masă, voi conferenția despre tine și Pallady, pornind, firește, de la minunatul tău portret al artistului la bătrînețe din Bunul simț ca paradox.

În pregătirile mele am recitit predica lui Nicu Steinhardt pentru a patra duminică din Postul Paștelui. O știam și am regăsit adnotarea mea mai veche: „Prea vrea să-i încreștineze pe toți”, adică și pe Cioran, și pe Noica, și pe Eugen Ionescu, și pe Eliade. Nu e cea mai reușită predică a lui. Pentru mine e însă înduioșătoare. Recunosc dorința lui de a se amăgi din bunătate. Pornind de la faimosul „cred, Doamne, ajută necredinței mele”, Nicu spune lucruri juste și profunde despre paradoxul credinței, după care dă-i și trage-i cu cît de creștini și ortodocși sînt mai sus-numiții corifei ai culturii române. Sigur, în contextul de atunci era chiar curajos. Era o gură de aer proaspăt.

Gata, mă opresc aici, pentru că am foarte mult de pregătit: cursul despre „Pro Murena”, predica pentru mîine și duminică, prelegerea despre Europa miturilor antice, conferința despre tine și Pallady.

Cu drag, pe curînd,

Toader