Casa din Armenească 34 este destinul meu. Un destin pe care eu l-am ales, cînd aveam 10 sau 11 ani. Eu i-am convins pe părinții mei să ne mutăm din Drumul Taberei în strada Armenească. Retrospectiv nici nu înțeleg prea bine de ce părinții mei nu au stat dintru început sau în orice caz mult mai devreme în casa construită de bunicul Mișu Paleologu în 1932 și în care locuia, refugiată într-o singură cameră, Mimi, mama vitregă a tatălui meu. Ea abia aștepta să se bucure de compania noastră. Îmi era foarte dragă și îmi plăcea tare mult cînd veneam în vizită la ea. Sigur, poate că în 72-73 nu era destul loc într-o casă plină de chiriași, dar ei plecau repede și se eliberau camere una cîte una. Pe scurt, am avut și am sentimentul că am reparat, prin opera mea de persuasiune, o regretabilă eroare.

Editura Fundației Paleologu a publicat recent un nou volum: Povestea Casei Paleologu, o autobiografie intelectuală semnată de Theodor Paleologu și, totodată, un eseu despre educație și un manifest pentru inițiativele independente în acest domeniu vital. Volumul are ca fir narativ viața autorului, prezentată pentru a arăta pașii parcurși pentru însăși formarea instituției unde aplică principiile filozofiei elaborate.

Sâmbătă, 22 februarie 2020, ora 18:00, sunteţi invitaţi la Teatrul Metropolis din Bucureşti, sala „Olga Tudorache”, spre a participa activ, afectiv şi discursiv la dubla lansare Alexandru Paleologu: Spiritul şi litera, acum la o nouă ediţie editată de Casa Paleologu şi, în premieră, albumul Eleganţa ca armă, un dublu-CD de interviuri cu Alexandru Paleologu, înregistrări din Arhivele Radio România, apărut la Editura Casa Radio.

Alexandru Paleologu - eseist, critic literar, diplomat, om politic. S-a născut la 14 martie 1919, în București, într-o veche familie boierească. Absolvent al Liceului ”Spiru Haret” și licențiat al Facultății de Drept din București. În 1944, devine referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului, iar între 1946 și 1948 este atașat de legație la Ministerul Regal al Afacerilor Străine. Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals în orașul Câmpulung-Muscel, până în 1956. În 1959 este arestat în lotul Noica-Pillat, alături de alţi intelectuali români, anchetaţi şi condamnaţi la pedepse de la 6 ani până la 25 de ani muncă silnică. 

Followership-ul este condiția sine qua non a leadership-ului. Alexandru n-ar fi cucerit lumea fără falangele macedonene, Cezar n-ar fi învins Galia fără legiunile romane. La noi însă, prea mulți followeri au ca motto “Zi ca el și fă ca tine”, spune Theodor Paleologu.

Invitația de a scrie despre „ofticoși“ o datorez probabil titlului cărții Era supărăcioșilor publicată în urmă cu cîțiva ani. Iar articolul din care am extras formula din titlu e scris acum peste zece ani. Teza a rămas la fel de adevărată: sîntem o nație de supărăcioși. Avem, de altminteri, o paletă extrem de largă de cuvinte înrudite: ofticoși, supărăcioși, îmbufnați, bosumflați, pizmăreți, cîrcotași, apucați, pătimași, certăreți, clevetitori, bîrfitori, ranchiunoși, vindicativi etc. Rar trece o zi fără să întîlnim măcar un specimen din aceste categorii și fără ca, la rîndul nostru, să nu ne putem exercita măcar una dintre aceste frumoase însușiri.

Dintotdeauna mi-a plăcut să aflu lucruri noi, să descopăr idei, să mă simt învățăcel.

Cine intră pe www.paleologu.com, găseşte imaginea „în peniţă“ a casei Paleologu din str. Armenească şi programul unei şcoli de „studii umaniste şi diplomatice“. E o şcoală neobişnuită, în care cursurile de retorică ori diplomaţie se îmbină cu cele despre Plutarh ori despre Idiotul lui Dostoievski şi versiunea sa cinematografică semnată de Akira Kurosawa. Pe site scrie că este vorba despre „educaţie de plăcere“, într-o atmosferă „familiară“. Aşa încît l-am invitat pe Theodor Paleologu la o discuţie despre această şcoală atipică.

Construită în anii ’30 de tatăl regretatului diplomat Alexandru Paleologu, casa în care locuieşte azi fiul acestuia din urmă, Theodor, spune poveşti despre bun-gust şi despre telefoanele din bibliotecă. Cu ochii la placa pe care scrie „Aici a locuit Alexandru Paleologu“ şi cu degetul pe soneria care nu se aude de afară, am aşteptat să intrăm în casa-bloc de pe Strada Armenească.