Scenariile apocaliptice ecologiste, malthusiene și marxiste din cinematografia americană

Cele două filme Blade Runner (1982 și 2017) surprind bine, chiar anticipează esența sentimentelor de insecuritate din societatea de astăzi, abordând teme îndrăznețe precum inegalitatea, șomajul și nesupunerea socială, suprapopularea și migrația negativă, poluarea și raritatea resurselor naturale, inteligența artificială și tehnofobia, revoluția culturală și răsturnarea violentă a societății decadente occidentale.

Iată temele pe care le vom aborda la cursul nostru, apelând preponderent la scenele artistice din Blade Runner, cu scopul de a răspunde celor mai arzătoare întrebări ale dezbaterii publice internaționale privitoare la viitorul umanității și al planetei noastre; Sunt întemeiate temerile ecologiștilor care anunță emfatic epuizarea resurselor naturale și distrugerea iremediabilă a Pământului? Sunt valide argumentele celor care condamnă vehement fenomenul de creștere a populației și anticipează episoade recurente de foamete? Mizăm pe inovația socială păstorită de stat sau pe inovația tehnologică patronată de companiile private?

În demersul nostru vom căuta răspunsuri la economiști în vogă sau de nișă (Malthus, Julian Simon, Kuznets, Samuelson), la istorici prestigioși (Chaunu) și chiar la biologi (Lorenz, Darwin). Le recomandăm cursanților să vizioneze în prealabil filmele Blade Runner (1982 și 2017), Dune (2021 și 2024) și Mad Max (2015 și 2024).

Cursul va avea trei întâlniri, în zilele de 9, 16, 23 octombrie, de la ora 19:00 (ora României). Fiecare întâlnire durează două ore.
La acest curs oferim burse elevilor și studenților, cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, pensionarilor sau clericilor, indiferent de confesiune. Detalii aici.
Cum vom proceda? Vom folosi o platformă de video online, unde ne vom vedea live de pe orice aparat dotat cu cameră video, microfon și acces la internet. În ziua de desfășurare a cursului veți primi pe email calea de acces către platforma unde întâlnirea noastră va fi găzduită online.

443 Cartolina Scenariile Apocaliptice Din Cinematografia Americană Instagram

mai multe informații despre curs

Dune: scenariile apocaliptice din cinematografia americană

În acest curs ne vom aventura în profunzimile universului Dune, explorând substratul istoric, sensurile filozofice, nuanțele teologice și temele economice ale acestei serii iconice de filme, inspirată de romanele lui Frank Herbert.

Lumea galactică din Dune este o construcție complexă, unde o dictatură corporatistă (prin entități precum consorțiul comercial CHOAM sau Breasla Spațială) coexistă cu un sistem feudal opresiv (familiile nobile și Imperiul), ilustrând și alte concepte politice și economice precum imperialismul, colonialismul, monopolul comercial și mercantilismul.

Universul spiritual din Dune ne poartă într-o reflecție profundă asupra mesianismului și manipulării credințelor, așa cum ne arată ordinul misionar Bene Gesserit sau figura profetică a lui Paul Atreides. Pe tărâmul ecologiei, fascinanta planetă Arrakis este simbolul suprem al luptei pentru resurse și a echilibrului fragil între progresul tehnologic și mediu. Filmele Dune întrebuințează un spectru consistent de influențe culturale, religioase și filosofice orientale și occidentale, deopotrivă, accentuând ideea unei societăți universale aflate într-un continuu echilibru și conflict între tradiții diverse.

Așadar, vă propunem să explorăm împreună conflictul între acțiunea individuală voluntară și predestinarea colectivă, între figura occidentală a salvatorului și conceptul oriental de ghid spiritual suprem, între corporatismul elitist al familiilor nobile și socialismul primitiv al fremenilor, între decorul arhitectural brutalist-industrial al casei Harkonnen, cel organic-arid al fremenilor și cel rafinat-clasic al casei Atreides.

Webinarul live are două întâlniri, pe 29 ianuarie, 5 și 12 februarie, de la ora 19:00 (ora României).
La acest curs oferim burse elevilor și studenților, cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, pensionarilor sau clericilor, indiferent de confesiune. Detalii aici.
Cum vom proceda? Vom folosi o platformă de video online, unde ne vom vedea live de pe orice aparat dotat cu cameră video, microfon și acces la internet. În ziua de desfășurare a cursului veți primi pe email calea de acces către platforma unde întâlnirea noastră va fi găzduită online.

486 Cartolina Dune Scenariile Apocaliptice Din Cinematografia Americană Instagram

mai multe informații despre curs

Cinefilo: Plutarh, Mozart, Bergman și Flautul fermecat

Toată lumea adoră Flautul fermecat, multă lume știe că Mozart a fost franc-mason, dar puțină lume e atentă la înțelesurile masonice ale capodoperei mozartiene. Această sesiune de cinefilo propune o explicare filozofică a unei opere de mare profunzime și, în plus, o explorare a surselor antice ale tradiției de gîndire ce stau la baza ei. Cursanții Casei Paleologu care au venit deja la seminariile despre Plutarh vor fi interesați să aprofundeze filozofia biografului grec. Plutarh este, într-adevăr, una dintre cele mai importante surse grecești despre religia egipteană. Vom citi și discuta, așadar, tratatul său Despre Isis și Osiris (în traducere românească la editura Herald) și ne vom concentra apoi asupra operei lui Mozart privind splendidul film al lui Ingmar Bergman.

După-amiaza de cinefilo va avea următoarea desfășurare: 1) Plutarh, Despre Isis și Osiris (2 ore) ; 2) Bergman, Flautul fermecat (2 ore); 3) discutarea filmului (o oră).

mai multe informații despre curs

Cinefilo: Politețea ca armă

Film: Patrice Leconte, „Ridicule”.

Texte: Erasmus, „Manual de civilitate pentru copii”; Molière, „Mizantropul”; Rousseau, „Discurs despre științe și arte”; Schopenhauer, extras din „Aforisme pentru înțelepciunea în viață”.

Referințe: Norbert Elias, „Procesul civilizării”, „Societatea de curte”; Philippe Raynaud, „La politesse des Lumières”.

„Politețea ca armă”, titlu al unei cărți de Alexandru Paleologu, este o noțiune voit paradoxală, care trimite către o ambivalență a politeței: pe de-o parte lubrifiant al relațiilor interumane, pe de-alta instrument în luptele din societate (fie că este vorba de o armă de autoapărare, așa cum sugera Alexandru Paleologu, fie de o tehnică de marcare a diferențelor sociale, așa cum pretindea Jean-Jacques Rousseau în celebrul său „Discurs despre științe și arte”).

Sesiunea seriei Cinefilo din 24 mai propune o explorare a acestei problematici plecînd de la filmul lui Patrice Leconte, „Ridicule”, ingenioasă și spirituală incursiune în societatea de curte din vremea lui Louis XVI, care pare a da dreptate per a contrario lui Rousseau: excesul de politețe este un simptom a corupției moravurilor și maschează împietrirea inimilor. Cu ajutorul lucrărilor savante ale lui Norbert Elias (ca sociolog) și Philippe Raynaud (ca filozof) vom putea situa teza lui Rousseau într-un context mai larg, al procesului civilizării, al societății de curte și al proiectului Luminilor, pentru care civilitatea și politețea sînt elemente indispensabile ale progresului moravurilor și ale virtuților specifice societății moderne.

Textele pe care le vom discuta sînt scurte și reprezintă jaloane în istoria reflecției asupra politeței: manualul de civilitate al lui Erasm oferă o amuzantă și profundă oglindire a bunelor maniere în epoca Renașterii; „Mizantropul” lui Molière și „Discursul” lui Rousseau dau răspunsuri opuse în privința relațiilor dintre politețe și morală; și, pour la bonne bouche, Schopenhauer, cu umorul său îmbufnat, explică rostul politeței cu ajutorul faimoasei parabole a aricilor.

mai multe informații despre curs

Valențele unei capodopere: "Ivan cel Groaznic" de Serghei Eisenstein

"Ivan cel Groaznic" de Serghei Eisenstein este una dintre marile capodopere ale cinematografiei. Comandat de regimul stalinist ca o glorificare a unei mari figuri din istoria națională a Rusiei, filmul se transformă în partea a doua într-o formidabilă analiză a mecanismelor instituționale și psihologice ale tiraniei. Ne vom concentra pe această a doua parte, interzisă inițial și autorizată abia cîțiva ani după moartea lui Stalin.

Este fascinant cum geniul creator al lui Eisenstein a aruncat în aer limitările unui film de propagandă și a fasonat una dintre cele mai complexe opere cinematografice, îmbinînd elemente de istorie, teologie, psihanaliză și antropologie. "Ivan cel Groaznic" constituie o referință inconturnabilă pentru înțelegerea stalinismului, a țarismului, a ideii de a Treia Romă și a excepționalismului rus, precum și pentru psihanaliza patologiilor puterii și cunoașterea mecanismelor totalitare.

mai multe informații despre curs

Cinefilo: Teroarea virtuții împotriva corupției

Cursul va porni de la capodopera cinematografică a lui Andrzej Wajda, „Danton”. Este vorba de lupta dintre Danton și Robespierre din primăvara lui 1794, primul încercînd să oprească teroarea revoluționară, cel de-al doilea considerînd-o indispensabilă pentru realizarea idealurilor republicane de egalitate și virtute. E clar că pentru Wajda Robespierre este un precursor al ororii totalitare, Danton fiind partizanul revenirii la normalitate. Viciile lui sînt un semn al umanității sale în opoziție cu perfecțiunea inumană a lui Robespierre. Interesant și tulburător este însă faptul că piesa de teatru ce stă la baza filmului prezintă o viziune diametral opusă. Pentru Stanislawa Przybyszewska eroul e Robespierre, atît în „Afacerea Danton”, cît și în „Thermidor”: el reprezintă puritatea idealului în opoziție cu oportunismul și corupția adversarilor săi. Vom evoca trei alte piese de teatru bazate pe același conflict dramatic: „Danton” de Camil Petrescu, „Moartea lui Danton” de Georg Büchner și „Robespierre” de Romain Rolland. În sfîrșit, vom încerca să găsim în discursuri de-ale lui Robespierre elementele fundamentale ale gîndirii sale politice. Cursul este astfel structurat în trei părți: filmul lui Wajda, reprezentările teatrale ale luptei dintre Danton și Robespierre, adevărul istoric din spatele acestor opere.

*Durata totală a întîlnirii este de 7 ore, cu pauzele incluse. Vom putea lua masa de prînz împreună. Onorariul lectorului nu include consumația din timpul pauzelor.

mai multe informații despre curs

Cinefilo: "Amurgul zeilor”: Wagner și Visconti

„Amurgul zeilor” (1969), capodopera cinematografică a lui Luchino Visconti, a fost conceput în mod evident ca o variațiune pe tema ultimei opere din „Inelul Niebelungului” de Wagner. Povestea din film, decăderea unei dinastii de „zei” ai capitalismului german în vremea nazismului (multe elemente fiind desprinse din istoria familiei Krupp), trimite către o reflecție asupra responsabilității elitelor germane, dar și a legăturii dintre Wagner și Hitler. Este Wagner inspiratorul lui Hitler? Sau este el, dimpotrivă, un profet al ororii ce urma să se producă? Sau poate, paradoxal, ambele la un loc?

Întîlnirea durează 4 ore și jumătate, de la 16 la 20.30, cu pauză de ceai. Ne vom uita la film și vom discuta apoi preț de 2 ore.

mai multe informații despre curs

Cinefilo: Autoritate și rebeliune

Federico Fellini: Proba de orchestră

Juan Donoso Cortés: Discursul despre dictatură

Participanţii la atelier vor primi în avans textul faimosului discurs despre dictatura al lui Juan Donoso Cortés pronunţat în 1849 în fața Parlamentului spaniol, pe care-l vom discuta în legătură cu capodopera felliniană despre contestatarea, descompunerea şi dispariţia autorităţii într-o orchestră italiană condusă de un dirijor neamţ. Contextele celor două opere, post-1848 şi post-1968, sunt similare şi permit discutarea relaţiilor dintre autoritate şi anarhie, rebeliune şi dictatură, represiune şi permisivitate. Comicul delirant al filmului fellinian completează seriozitatea dogmatică a discursului lui Donoso Cortés, „unul dintre cele mai grandioase discursuri pronunţate vreodată” în opinia lui Carl Schmitt (pe care-l vom aduce, de asemenea, în discuţie ca teoretician al teologiei politice).

Vizionarea filmului va fi urmată de o primă discuţie, iar în a doua parte a atelierului vom aprofunda textul lui Donoso Cortés.

Durata totală a întâlnirii: 4 ore

mai multe informații despre curs

Cinefilo: Teroarea virtuții împotriva corupției

Cursul va porni de la capodopera cinematografică a lui Andrzej Wajda, „Danton”. Este vorba de lupta dintre Danton și Robespierre din primăvara lui 1794, primul încercînd să oprească teroarea revoluționară, cel de-al doilea considerînd-o indispensabilă pentru realizarea idealurilor republicane de egalitate și virtute. E clar că pentru Wajda Robespierre este un precursor al ororii totalitare, Danton fiind partizanul revenirii la normalitate. Viciile lui sînt un semn al umanității sale în opoziție cu perfecțiunea inumană a lui Robespierre. Interesant și tulburător este însă faptul că piesa de teatru ce stă la baza filmului prezintă o viziune diametral opusă. Pentru Stanislawa Przybyszewska eroul e Robespierre, atît în „Afacerea Danton”, cît și în „Thermidor”: el reprezintă puritatea idealului în opoziție cu oportunismul și corupția adversarilor săi. Vom evoca trei alte piese de teatru bazate pe același conflict dramatic: „Danton” de Camil Petrescu, „Moartea lui Danton” de Georg Büchner și „Robespierre” de Romain Rolland. În sfîrșit, vom încerca să găsim în discursuri de-ale lui Robespierre elementele fundamentale ale gîndirii sale politice. Cursul este astfel structurat în trei părți: filmul lui Wajda, reprezentările teatrale ale luptei dintre Danton și Robespierre, adevărul istoric din spatele acestor opere.

*Durata totală a întîlnirii este de 7 ore, cu pauzele incluse. Vom putea lua masa de prînz împreună. Onorariul lectorului nu include consumația din timpul pauzelor.

mai multe informații despre curs

Cinefilo: Politețea ca armă

Film: Patrice Leconte, „Ridicule”.

Texte: Erasmus, „Manual de civilitate pentru copii”; Molière, „Mizantropul”; Rousseau, „Discurs despre științe și arte”; Schopenhauer, extras din „Aforisme pentru înțelepciunea în viață”.

Referințe: Norbert Elias, „Procesul civilizării”, „Societatea de curte”; Philippe Raynaud, „La politesse des Lumières”.

„Politețea ca armă”, titlu al unei cărți de Alexandru Paleologu, este o noțiune voit paradoxală, care trimite către o ambivalență a politeței: pe de-o parte lubrifiant al relațiilor interumane, pe de-alta instrument în luptele din societate (fie că este vorba de o armă de autoapărare, așa cum sugera Alexandru Paleologu, fie de o tehnică de marcare a diferențelor sociale, așa cum pretindea Jean-Jacques Rousseau în celebrul său „Discurs despre științe și arte”).

Sesiunea seriei Cinefilo din 24 mai propune o explorare a acestei problematici plecînd de la filmul lui Patrice Leconte, „Ridicule”, ingenioasă și spirituală incursiune în societatea de curte din vremea lui Louis XVI, care pare a da dreptate per a contrario lui Rousseau: excesul de politețe este un simptom a corupției moravurilor și maschează împietrirea inimilor. Cu ajutorul lucrărilor savante ale lui Norbert Elias (ca sociolog) și Philippe Raynaud (ca filozof) vom putea situa teza lui Rousseau într-un context mai larg, al procesului civilizării, al societății de curte și al proiectului Luminilor, pentru care civilitatea și politețea sînt elemente indispensabile ale progresului moravurilor și ale virtuților specifice societății moderne.

Textele pe care le vom discuta sînt scurte și reprezintă jaloane în istoria reflecției asupra politeței: manualul de civilitate al lui Erasm oferă o amuzantă și profundă oglindire a bunelor maniere în epoca Renașterii; „Mizantropul” lui Molière și „Discursul” lui Rousseau dau răspunsuri opuse în privința relațiilor dintre politețe și morală; și, pour la bonne bouche, Schopenhauer, cu umorul său îmbufnat, explică rostul politeței cu ajutorul faimoasei parabole a aricilor.

mai multe informații despre curs

Cinefilo Demonii: Dostoievski, Wajda și Neceaev

Inspirat de unul dintre cele mai mari romane ale literaturii universale, cu un scenariu scris de excelentul scriitor Jean-Claude Carrière și cu o distribuție care include pe Omar Sharif, Isabelle Hupert și Bernard Blier, “Les Possédés” (1988) este totuși unul dintre cele mai puțin cunoscute filme ale lui Andrzej Wajda.

Vizionarea acestei excelente ecranizări a capodoperei dostoievskiene va fi precedată de o prezentare detaliată a faimoasei afaceri Neceaev : vom discuta nu doar asasinarea studentului Ivanov, ci și “Catehismul revoluționarului”, legăturile lui Neceaev cu Bakunin, conflictul dintre Marx și Bakunin, moștenirea politică a neceaevismului și, evident, modul în care Dostoievski a receptat și interpretat întregul fenomen. Vom evoca, de asemenea, influența romanului “Demonii” asupra unor alți mari scriitori precum Joseph Conrad (“Sub ochii Occidentului”), André Gide (“Falsificatorii de bani”), Albert Camus (“Posedații”) sau J. M. Coetzee (“Maestrul din Petersburg”).

* Întîlnirea durează 5 ore, în care vom viziona filmul, vom lua pauze de cafea şi vom discuta pe îndelete. Dacă aţi citit cărţile demult sau pe sărite, nu vă sfiiţi: Cinefilo-ul are ca scop să vă aducă aminte şi să vă ispitească să reluaţi aceste lecturi.

mai multe informații despre curs