Utilitarismul | Eu cu cine gândesc? | Podcast cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan | EP 159

Bentham și Mill sunt figurile centrale ale utilitarismului, o filozofie morală care judecă acțiunile după consecințele lor și urmărește maximizarea fericirii. Jeremy Bentham formulează principiul „cel mai mare bine pentru cel mai mare număr” și propune un criteriu clar: ceea ce aduce plăcere și reduce durerea este bun. Totul devine măsurabil, rațional, cuantificabil. În viziunea sa, moralitatea nu ține de intenții sau tradiții, ci de efecte concrete. De aici rezultă un proiect de reformă socială: legi mai drepte, pedepse proporționale, instituții eficace.

John Stuart Mill rafinează acest model. El recunoaște că nu toate plăcerile sunt egale: cele intelectuale, estetice, morale au o valoare superioară față de cele pur fizice. În „Despre libertate”, Mill devine unul dintre cei mai clari apărători ai individualismului liberal: societatea nu are dreptul să constrângă un individ decât pentru a preveni răul adus altora. În „Despre subjugarea femeilor”, extinde acest principiu și devine un pionier al gândirii feministe moderne.

Împreună, Bentham și Mill formează coloana vertebrală a utilitarismului clasic: o etică seculară, orientată spre binele comun, dar atentă la libertatea individuală. Deși au fost criticați pentru reducționismul lor, au influențat profund gândirea politică, dreptul și economia. Moștenirea lor rămâne vie: în politicile publice, în bioetică, în orice domeniu care caută un echilibru între eficiență și echitate.