Virtu: Dharma omului politic

Există virtute în politică? Chiar dacă realitatea contemporană pare a contrazice o atare aserţiune, Max Weber a formulat, plecînd de la noţiunea hinduistă de dharma, exigenţele unei etici politice bazate pe responsabilitate. Este „virtu” (Machiavelli) esenţa unei astfel de etici?

Evident, virtutea principelui machiavellian este cu totul altceva decît virtutea în accepţiunea curentă. Ea este definită ca dibăcie, ca eficacitate politică, ca artă a strunirii „fortunei”. Pornind de la dialogul acestor două texte clasice (Vocaţia politicii de Max Weber şi Principele lui Machiavelli) vom relua definiţiile virtuţii la Platon (Protagoras, Menon, Gorgias) şi la Aristotel (Etica, Politica), vom tematiza opoziţia între virtute privată versus virtute publică (Montaigne, Benjamin Constant) şi vom vedea în ce măsură virtutea este asociată doar anumitor regimuri politice (Montesquieu, Rousseau, Robespierre). În sfîrşit, „pour la bonne bouche”, vom discuta fascinanta carte a controversatului nostru compatriot Mihail Manoilescu, Etica poltică.