Una dintre primele învățăminte despre credință este aceea potrivit căreia în timpul săvârșirii Sfântului Botez, nou-botezatul este afierosit lui Dumnezeu, care îi dăruiește, în scopul mântuirii sale, un înger păzitor.
Cu atât mai inedit pare, în lumina acestei învățături, exercițiul de imaginație ce constituie cadrul micului roman epistolar Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, al scriitorului britanic C.S. Lewis. Nu știm să fim „încredințați” (de către forțele răului, bineînțeles) vreunei ființe demonice, al cărei obiectiv principal este să ne împiedice să ne mântuim. Texul biblic, dimpotrivă, pare să infirme această perspectivă. Și totuși... cum se vede viața unei persoane („pacient”, în terminologia romanului) din unghiul duhului rău („ispititorul”, în aceeași terminologie) care „îl are în grijă”? Lecturând scrisorile diavolului bătrân către unul mai tânăr, vom descoperi că prietenii, lecturile, prânzul, pasiunile, obișnuințele, fațadele lăcașurilor de cult ori chiar mărimea fontului cu care sunt scrise cărțile sunt tot atâtea „strategii” menite să ne îndepărteze de la calea cea dreaptă.
Parcurgerea acestui roman ne va fi prilej de reflecție a propriei relații cu divinitatea, a strategiilor la care suntem mai vulnerabili sau (încă) invulnerabili, dar ne va permite și o lectură nouă, adaptată, a câtorva pilde biblice și învățături patristice.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.