Europa (post)modernă a moștenit din Antichitatea greco-romană ideea că soarta cetăților - și cu atât mai mult a statelor - depinde de virtutea conducătorilor. După Machiavelli, conducătorul are de ales între tactica vicleană a Vulpii și forța brută a Leului. Virtutea a părăsit sfera politică, s-a privatizat și reapare ofensiv pe social media, unde toată lumea declară că face valuri de bine, în vreme ce cultura binelui public e în colaps. Cursul va schița o scurtă istorie a dubletului viciu-virtute în lumea clasică și cea medievală, pentru a suprinde metamorfoza unor concepte încă fundamentale pentru ordinea conviețuirii civilizate. Privirea retrospectivă pe care o propun e inspirată din cea mai năpăstuită virtute: moderația. Voi căuta să demonstrez că putem regăsi decența vieții publice dacă, măcar în grupuri mici (și mai ales pe cont propriu) regăsim valoarea temperanței și snobismul anti-populist al practicării ei cu orice preț.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.