Supranumit “the great communicator”, Ronald Reagan este, de fapt, mult mai mult de atît. Printre președinții americani din ultimele decenii el reprezintă mai bine decît oricare altul idealul oratorului ca “vir bonus dicendi peritus” (“bărbat bun, iscusit la vorbă”). Adjectivul “bonus”, folosit de Cato în definiția sa, nu se referă la bunătate în sens larg, ci la virtutea politică a cetățeanului activ, la ethos ca principal vector al persuasiunii. Reagan a știut ca nimeni altul să exprime în mod plăcut și în cuvinte simple, cu haz și empatie, ethos-ul conservatorismului american. A făcut-o cu pasiune și cu argumente pe înțelesul tuturor.
În seria “Oratori și discursuri celebre” consacrăm cel puțin o întîlnire unui mare orator și cîtorva dintre principalele sale discursuri în vederea identificării tehnicilor retorice folosite de fiecare dintre ei. Vom analiza modul în care au reușit să articuleze brand-ul lor personal, valorile asumate, argumentele folosite și emoțiile exprimate, adică în limbaj clasic ethos-ul, logos-ul și pathos-ul.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.