Procesul lui Socrate

Condamnarea lui Socrate în 399 î.e.n. este una dintre cele mai faimoase erori judiciare din istorie şi totodată o pată asupra democraţiei ateniene în memoria posterităţii. Din păcate, nu ne-au rămas discursurile acuzării, ci doar apărarea lui Socrate în două versiuni distincte, a lui Xenofon şi a lui Platon. În schimb, avem, din fericire, splendida comedie “Norii” de Aristofan, în care Socrate apare ca unul dintre sofiştii corupători ai tineretului. Vom evoca, aşadar, această capodoperă a teatrului grec şi vom continua cu cele două apologii. Vom vedea, de asemenea, cum se se situează procesul lui Socrate în contextul politicii ateniene și al altor procese pentru impietate din epocă. Totodată ne putem pune întrebarea dacă Socrate a fost un prost orator sau dacă, dimpotrivă, a făcut exact ce trebuia să facă. Atitudinea lui Socrate în fața judecătorilor săi pune problema relației dintre retorică și filozofie. În sfîrșit, vom aborda chestiunea parresiei socratice, adică a rostirii adevărului și a riscurilor pe care le implică.