Știați că Freud a conceptualizat complexul lui Oedip printr-o lectură total contrară spiritului antic al mitului lui Oedip și, în special, modului în care Sofocle l-a reprezentat în tragediile sale? Știați că deși caracteristicile primare ale lui Oedip sunt uciderea tatălui și căsătoria cu mama sa după ce a fost abandonat în pruncie, aproape nici o pictură sau sculptură antică nu îl reprezintă în aceste posturi?
În acest curs, vom urmări metamorfozele celui mai isteț dintre oameni, Oedip, de la Homer până în secolul nostru, în literatură, muzică și arte plastice. Ne vom opri asupra tragediei Oedip Rege (sau mai bine zis Tiran) a lui Sofocle și vom explica de ce a fost considerată ca fiind un model de perfecțiune în genul tragic de către Aristotel. Pentru a înțelege operele prezentate la începutul secolului al XX-lea pe scenele lirice pariziene, vom studia "Oedipomania" franțuzească ce a început în secolul al XVII-lea (cu Corneille) și care a fost marcată în secolul al XVIII-lea de Voltaire. Ne vom uita la reprezentările lui Oedip, de la vasele grecești la manuscrisele medievale și la tablourile lui Ingres, Dali sau Picasso. Recitindu-l și explicându-l pe Freud în contextul clasicizant al epocii sale, ne vom aminti că Oedip este mai mult decât o cristalizare a impulsurilor sexuale și criminale - așa cum îl văd, de un secol, psihanaliștii. Pentru iubitorii de filosofie, de artă și de cultură occidentală, Oedip este eroul antagonist prin excelență: cel ce a cunoscut cel mai bine omul, fără să se cunoască pe sine.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.