Stabilirea relațiilor diplomatice între state este rezultatul geopoliticii moderne, însă nevoia de a negocia războiul și pacea s-a manifestat cu mult mai devreme, încă de la apariția cetăților-stat, a regatelor și a imperiilor antice. Pe căile de acces folosite de armate, comercianți sau pelerini n-au lipsit niciodată ambasadorii, cu alaiul lor deopotrivă somptuos și fragil. Vom analiza în linii mari faptul diplomatic privit ca o constantă antropologică: orice formă de coexistență a grupurilor umane organizate pretinde un cod de valori recunoscute, un limbaj formalizat și anumite forme de expresie ceremonială, deci un protocol.
Pe acest fundal, exercițiul diplomatic s-a adaptat diverselor schimbări epocale, câștigând în complexitate atât la nivelul tematicilor, cât și la acela al procedurilor, convențiilor și cutumelor. Vom trece de la descrierea acestor „ritualuri” internaționale la analiza mutațiilor suferite de relațiile diplomatice în era noilor tehnologii, care a inaugurat simultan competiția dintre state, ONG-uri internaționale și a companiile hi-tech globale. Ce rol mai au diplomații de carieră într-un secol în care comunicarea digitală dintre șefii de state a redus dramatic importanța telegramelor cifrate și pregătirea tehnică a deciziilor de politică externă? Poate fi corectată tendința spre anarhie a sistemului internațional fără contribuția zilnică a profesioniștilor acestui domeniu?
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.