Marea referință filozofică a lui Mihail Eminescu este, de bună seamă, Schopenhauer. Acesta era, în anii de formare ai poetului, filozoful la modă, tradus în română de Titu Maiorescu și în franceză de Jean Alexandre Cantacuzène (malițios, Nietzsche spunea că preferă traducerea franceză originalului german). În cazul lui Eminescu avem însă de-a face cu o afinitate profundă, ce ține de însăși structura sa psihică. Învățăturile lui Schopenhauer îi permiteau să se înțeleagă pe sine însuși și să dea un sens creator propriei suferințe. După ce vom încerca să elucidăm acest aspect, vom ilustra prezența unor teme schopenhaueriene în cîteva dintre poeziile sale cele mai îndrăgite.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.