Putem identifica, în lumea liberă, două paradigme pentru înțelegerea libertății de expresie. Pe de-o parte, avem modelul american în care totul este permis cu excepția cazurilor în care se poate dovedi o legătură directă între discurs și o faptă ilegală. Pe de alta, avem modelul european care, sub influența istoriei secolului XX și a regimurilor totalitare, vrea să prevină, pe cât se poate, răul făcut de discursul urii. Ce idei stau la baza celor două? Ce fel de viziuni asupra omului și a societății au dat naștere acestora? Mai mult, există limite ale expresiei care să fie compatibile cu libertatea?
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.