Webinar live în data de 6 august, de la ora 19:00
Psalmul 90 este o invocare a protecţiei divine, a umbrei Celui Atotputernic care oferă refugiu şi apărare împotriva vânătorului, a terorii nopţii, a „săgeţii care zboară ziua”, a „lucrului care umblă în întuneric” şi a „molimei” care pustieşte în miezul zilei. Interpretarea acestui flagel de amiază ca demon este proprie exegezei ebraice tradiţionale. Peshitta menţionează „spiritul care rătăceşte în plină zi”, iar Targum-ul oferă o imagine plurală: „banda demonilor care bântuie la miezul zilei”. Tradiția creștină, mai ales cea monahală, ilustrată de Evagrie Ponticul, Ioan Cassian, Ioan Scărarul, pentru a-i numi doar pe cei mai cunoscuți, va confirma această interpretare și-i va asigura o lungă posteritate. Demonul amiezii devine cel care provoacă acedia: plictisul, torpoarea spirituală, langoarea, tristețea fără leac, depresia. Există o ambivalenţă a acediei care nu se epuizează în strategii demonice climaterice. Acedia nu e îndeosebi o maladie caniculară, preţul somatic al anahorezei în pustie. Ea este, în sensul profund al Psalmului 90, o arşiţă lăuntrică de care numai umbra aripii divine poate proteja. Şi tocmai disoluţia încrederii în aripa protectoare constituie miza finală a strategiei demonice: sufletul acedic îşi converteşte neputinţa şi oboseala în amărăciune, iar îndelungata frecventare a demonului care asigură persistenţa oboselii, uneşte amărăciunea cu destrămarea răbdării în gândul inexistenţei mângâierii divine. Vom parcurge în acest curs analizele cele mai subtile ale maladiei spirituale a acediei, predecesoarea depresiei moderne.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.