Relatată doar în Evanghelia după Matei (2, 1-12), închinarea magilor este unul dintre episoadele cele mai comentate și reprezentate de-a lungul istoriei creștinismului. Semnificația sa referitoare la relația dintre credința poporului ales și celelalte religii, mai ales cele care așteptau un Mântuitor, a fost tratată privilegiat de teologia și iconografia primelor secole creștine. Darurile magilor pun în lumină în mod simbolic regalitatea paradoxală a lui Hristos. De-a lungul secolelor, magii, din învățați ai astrelor încep să fie considerați regi, iar închinarea lor devine un subiect predilect al artei occidentale și o parabolă teologico-politică a supunerii suveranilor pământești față de Regele ceresc. Cursul își propune să parcurgă această istorie a receptării episodului închinării magilor, atât în Orient cât și în Occident, pentru a răspunde la câteva întrebări: Cine erau magii? Erau ei în număr de trei? Se cunosc numele lor? Care este semnificația darurilor pe care le-au adus? Cum și-a făcut apariția în artă magul negru? Cum au ajuns să fie considerați regi și ce rol au avut ei în istoria creștinismului?
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.