Originari din Scandinavia, goţii au traversat Baltica şi Europa Răsăriteană pentru a se aşeza în România, unde au sălăşluit peste 150 de ani. Scindaţi în ramurile de vest şi de est, vizigoţi şi ostrogoţi s-au strămutat pe rând în Imperiul Roman, s-au convertit la arianism şi au întemeiat splendide regate în Spania şi Italia. Au lăsat moştenire posterităţii tezaure sclipitoare, monumente durabile şi legislaţii stabile. Lor li se datorează abandonarea Daciei de către împăratul Aurelian (271), marea înfrângere romană de la Adrianopol (378) şi jefuirea Romei (410), dar şi tezaurele regale de la Pietroasa („Cloşca cu puii de aur”) şi Guarrazar, Mauzoleul lui Teoderic de la Ravenna sau oraşul Reccopolis din Castilia.
Cu toate acestea, amintirea goţilor nu a dispărut din conştiinţa istorică europeană. Urmaşii goţilor au fost cei dintâi promotori ai Reconquistei, iar numele lor a fost corelat – pe nedrept – arhitecturii „gotice”. Goţii nu au fost distrugătorii Antichităţii – aşa cum i-a perceput Renaşterea, ci făuritorii unor sinteze culturale („romano-germanice”) care stau la temelia Civilizaţiei Occidentale.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.