La vederea cămășilor verzi, a scurtelor negre din piele sau a cămeșilor tradiționale țărănești, toate, asezonate la brâu cu un revolver, românii trăitori între cele două mari războaie erau încercați de îndrituite sentimente de teamă, de groază, de spaimă colectivă; iar asta pentru că legionarii au asasinat cu sânge rece patru prim-miniștri, nu mai puțini miniștri și numeroși alți generali de armată, chestori de poliție, înstăriți oameni de afaceri, ziariști influenți, vocali dizidenți interni ori, cu precădere, simpli reprezentanți ai unor categorii indezirabile de oameni: evrei, cuziști, liberali sau carliști.
Definiția inamicului era într-atât de volatilă, încât nimeni nu se putea simți la adăpost de acțiunile terorizante ale gardiștilor. Camarazii comiteau crimele, acoperiți fiind de sentimentul infailibilității, ca pe niște acte de justiție divină, patriotică și populară, curțile cu jurați achitându-i în unanimitate, vreme de un deceniu, pe tinerii care găsiseră rețeta violenței politice din interbelicul românesc: asasinat, achitare, glorie. Concomitent, regimul carlist nu s-a lăsat mai prejos și a apelat la instrumentul terorismului de stat, ucigându-i, la ordin, pe sutele de lideri legionari din țară. Codreanu și ai săi promiteau să scoată din școala legionară un om cu totul nou, un erou dispus la orice jertfă, viteaz ca voievozii medievali, corect până-n măduva oaselor și credincios din cale afară, dar în vremea Statului Național Legionar, utopia promisă s-a transformat, previzibil, într-o distopie dezumanizantă.
În acest curs nu ne propunem să facem doar o istorie a ceea ce s-a întâmplat, ci vom încerca să înțelegem cum a fost posibilă comiterea atâtor crime și, mai ales, cum a fost cu putință ca fasciștii noștri să obțină sprijinul politic a sute de mii de români.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.