Pe parcursul a două întâlniri, vom studia împreună istoriile virtuții și rușinii, două noțiuni atât de importante pe trei paliere: personal, societal și politic. Sunt istorii „împletite”, pentru că înțelegerea uneia o influențează pe cea de-a doua, într-un du-te-vino început din Antichitate care continuă până în zilele noastre.
Virtutea Vechiului Testament, bunăoară, nu se suprapune peste cea a Noului, nici cea creștină cu virtutea lui Machiavelli sau cea din epoca modernitații. La fel, rușinea la Aristotel nu e o virtute, pe când la Platon sau la creștini, da. Evreii, grecii și romanii aveau câte două cuvinte diferite pentru rușine, fiecare desemnând o latură a omului, iar în ziua de astăzi părerile sunt împărțite radical între cei care consideră rușinea de-a dreptul malefică, alții benefică. Asta fără a mai vorbi acum despre diferențele dintre „a-ți fi rușine”, „a te face de rușine” sau „a fi făcut de rușine”.
Este o călătorie peste secole și culturi pe cât de fascinantă, pe atât de educativă.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.