Natura umană este descrisă de Pascal ca fiind fondată pe contradicții: omul este incapabil de a atinge fericirea și adevărul, dar aspiră la ele ca la bunuri ce i-au aparținut cândva și de care a fost deposedat; condiția lui este mizerabilă, dar conștiința pe care o are cu privire la propria-i mizerie îl ridică deasupra celorlalte ființe ale naturii. De aceea, în Cugetările sale, Pascal își mărturisește intenția de a-i revela omului că este „un monstru de neînțeles", umilindu-l atunci când acesta se înalță și ridicându-l atunci când se coboară. Omul trebuie pus în fața naturii sale contradictorii, de care nu încetează să se deturneze prin divertisment, această fericire iluzorie care ne permite să uităm, fie și pentru scurt timp, cât suntem de nefericiți.
Plecând de la cugetările lui Pascal despre natura umană, vom aborda atât raportul dintre rațiune și credință, cât și viziunea politică pascaliană, în care putem vedea un conservatism lipsit de iluzii, fondat pe ideea că menținerea ordinii sociale este utilă, deși nu corespunde adevăratei dreptăți.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.