Webinar live în data de 16 iunie, ora 19.00
Astăzi mai multe încercări de reinterpretare a istoriei creștinismului, mai ales a celei din primele secole, revin asupra raportării sale la cultura elenistică pentru a scoate în evidență o anumită insensibilitate culturală a creștinilor din acea epocă. În funcție de onestitatea sau partizanatul perspectivei istorice, putem avea șansa de a ne apropia de sensul unei epoci sau, dimpotrivă, de a ne apropria acea epocă prin lentile care nu îi sunt nici proprii și nici adecvate. Astfel, în loc să vedem cum stăteau împreună, în contextul pluralist al primelor secole, conflictele și sintezele, incluziunile și marginalizările, dezbaterile și interdicțiile, ne putem limita la a constata, printr-un decupaj ilustrativ, cum creștinismul „a distrus” o civilizație înfloritoare, exercitându-și presiunea monoteistă și ascetică asupra unei lumi pline de viață și de spirit. Orice istoric onest, indiferent de propria opțiune etică sau religioasă, știe că această constatare nu poate fi decât falsă. De aceea, ne propunem prin acest curs să intrăm în miezul dezbaterii printr-o privire asupra secolului al IV-lea, decisiv pentru formarea culturii creștine și, mai ales, pentru succesul său istoric. Cazul pe care îl vom discuta este dintre cele mai pasionante: împăratul Iulian (361-363), singurul care, după Constantin cel Mare, și-a propus să revină la ordinea religioasă și culturală dinaintea „revoluției creștine”. Vom vedea cum a procedat și, mai ales, cum au reacționat creștinii la deciziile sale, prin care erau marginalizați cultural și social. Cazul are virtutea de a spune lucruri esențiale atât pentru istoria Bisericii, cât și pentru lumea „păgână”, pentru că împăratul-filosof dorea să restituie cultelor anterioare o nouă vigoare pornind tocmai de la modelul practic al creștinismului pe care îl abhora.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.