Conflicte etno-religioase şi state „eşuate”

Trăim într-o lume care nu duce deloc lipsă de crize şi conflicte, cu toate că supremaţia SUA în afacerile mondiale, de după Războiul Rece, a redus apetenţa statelor pentru război şi cucerire, cu excepţiile de rigoare (cazul Rusiei care nu pridideşte să îşi atace vecinii mai slabi spre a le lua teritorii sau a le ştirbi suveranitatea). Totuşi, un fenomen extrem de grav şi puţin studiat la noi este acela al conflictelor sub-statale sau transnaţionale bazate pe aspecte etno-religioase. În timp ce în Balcani, spaţiul fostei Iugoslavii s-a colorat în purpura sângelui, războaiele civile nu au ocolit nici spaţiul Mării Negre şi al Caucazului, dar zona predilectă este aceea a statelor slabe sau eşuate din Africa şi Asia. Cumulat, milioane de civili cad pradă violenţei unor miliţii tribale sau religioase, guvernele devin bande care luptă pentru putere contra gherilelor, valuri de refugiaţi iau cu asalt Europa venind mai ales dinspre Africa sub-sahariană şi cea de Nord, sau dinspre Orientul Mijlociu. Ce poate face comunitatea internaţională şi cine poartă responsabilitatea pentru tragediile umanitare şi descompunerea violentă a unor asemenea state eşuate?

Silabus:

1. Definiţii şi tipologii ale conflictelor interne şi internaţionale. Naţiunea şi religia – factorii esenţiali ai modelării identităţilor colective. Modele explicative ilustrate cu exemple.
2. Statul eşuat şi noile tipuri de conflicte: cînd societăţile premoderne se revoltă contra statului. Decolonizarea şi exportul statului „westphalic” – ce responsabilitate morală şi geopolitică are Occidentul? Ce soluţii există?
3. Balcanii de Vest, Africa şi Orientul Mijlociu – studii de caz: de la conflict identitar la război civil – Kosovo, Libia, Mali, Irak, Siria. 
4. Naţiunea şi statul – simple „invenţii” sau motoare ale legitimităţii guvernării? Micronaţionalismele in statele occidentale – de ce unele grupuri identitare (minoritare) nu pot trece la postmodernitate.