Scrise între 397 și 401, Confesiunile s-au bucurat de la bun început de o receptare entuziastă. Pentru prima dată în istoria creștinismului de limbă latină un episcop își scria autobiografia spirituală. Era privirea unui om matur, revenit acasă după o călătorie în care căutase succesul și îl găsise, de fapt, pe Dumnezeu; voia să se iubească pe sine și, în pofida rezistențelor de tot felul, fusese învins de iubirea lui Dumnezeu. Însă ceea ce oferă această privire retrospectivă nu este o simplă poveste, ci o descoperire, deopotrivă dramatică și lirică, a sensului vieții personale în dialog cu Dumnezeu. Augustin își face publică viața nu pentru că dorea să se arate întregii lumi, ci pentru că simțea că propria convertire conținea o cheie pentru oricare dintre viitorii săi cititori. Este, așadar, analiza unei convertiri, care a marcat istoria Occidentului creștin. Din secolul al V-lea și până în zilele noastre, Confesiunile au rămas o carte pasionantă, devenind un best-seller mondial. Ce este atât de peren în autobiografia (incompletă) a unui episcop din Nordul Africii de la sfârșitul secolului al IV-lea? Cursul își propune să dea un răspuns la această întrebare, oferind o introducere în lectura acestei mari cărți a umanității: de la semnificația sa în Antichitatea creștină, de la analiza voinței, a memoriei și a timpului, până la receptarea sa modernă. Augustin a vorbit prin Confesiunile sale fiecărei epoci: ca un antic celor din vremea sa, apoi ca un medieval, ca un om al Renașterii și ca unul modern. Să vedem ce ne spune și nouă astăzi.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.