Comedia mizantropiei: Aristotel, Menandru, Molière

Cine a vizitat teatrul lui Dionysos de la poalele Acropolei a putut observa că singurul autor care mai are statuie în acel loc este comediograful Menandru. Și nu-i de mirare, pentru că voga lui în antichitate a fost imensă, iar Demetrios din Phaleron, stăpînul orașului timp de un deceniu (317-307 î.e.n.), îi era bun prieten și se formase în aceeași ilustră școală de filozofie: Liceul lui Aristotel. Influența lui Aristotel și a lui Teofrast asupra comediei de caracter create de Menandru este considerabilă și, prin extensie, asupra celor care s-au înscris în aceeași tradiție: Plaut, Terențiu și, nu în ultimul rînd, Molière.

Din păcate, majoritatea pieselor lui Menandru s-au pierdut sau ne-au parvenit doar fragmentar, cu notabila excepție a comediei „Ursuzul”, care a inspirat „Mizantropul” lui Molière. Vom dedica, așadar, un curs comparației dintre cele două capodopere ale teatrului comic și vom vedea în ce măsură filozofia morală din „Etica Nicomahică” stă la baza lor.