Dăm de proști la tot pasul: la birou, în familie, pe stradă, în autobuz, în instituții, la biserică, la munte și la mare. În plus, televiziunea, radioul, Facebook-ul, TikTok-ul și vastul World Wide Web ne servesc în orice moment suplimente de prostie omenească. Iar dacă ne-am săturat de prostia altora, este de ajuns să facem exerciții de introspecție, sinceritate și memorie.
Cursul își propune, în primul rînd, o cartografiere aproximativă și inevitabil incompletă a tipurilor și mecanismelor prostiei. Vom explora, de asemenea, cîmpul lexical al prostiei (dobitoc, imbecil, idiot, stupid, gogoman etc.) în ideea că fiecare termen scoate în evidență cîte un aspect al acestui fenomen proteic.
În al doilea rînd, vom evoca pe cîțiva dintre marii clasici care au descris fenomenul: Homer, Aristofan, Platon, Lucian din Samosata, Erasm, Montaigne, Voltaire, Flaubert, Schopenhauer, Caragiale și Eugen Ionescu. Vom discuta și observațiile lui Alexandru Paleologu și Andrei Pleșu, pe care mi-i amintesc discutînd în nenumărate rînduri despre prostie.
În sfîrșit, vom încerca să răspundem la clasica întrebare: ce-i de făcut? Vom căuta răspunsuri și soluții în varii școli de gîndire, începînd cu clasicii pe care i-am evocat anterior. În măsura în care prostia pune la grea încercare iubirea de oameni, vom căuta indicii pentru o atitudine creștinească față de proști în vorbele lui Isus și Pavel. Sper astfel să arăt că nu e cazul să cădem în depresie: există soluții.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.