Înțeleptul, spune Kant, este un ideal, adică un model care ne permite să aspirăm la perfecțiunea morală, pe care însă nu o vom atinge niciodată. Nu există, prin urmare, oameni înțelepți, ci doar un ideal al înțeleptului care ne ajută, pe fiecare dintre noi, să progresăm spre înțelepciunea râvnită (dar de neatins) practicând filozofia, care este dragoste pentru înțelepciune. Dar cum să menții vie speranța perfecționării morale atunci când știi că perfecțiunea este de neatins? Pentru a nu deveni o himeră, idealului înțeleptului i se atribuie, în filozofia antică, diferite însușiri, dar cea mai importantă este asemănarea înțeleptului cu zeii, fie prin cunoașterea sa, fie prin calitățile lui morale.
După o introducere despre ce înseamnă căutarea înțelepciunii, ne vom concentra asupra uneia
dintre cele mai importante caracteristici a înțeleptului - libertatea spiritului său: nu este înțelept decât
cel care s-a eliberat și de frica de moarte, și de frica de sărăcie, spune Seneca. Ne vom întreba așadar
dacă însușirile morale pe care le dobândim ne pot face liberi în orice context, chiar și atunci când
suntem supuși constrângerilor, sau chiar făcuți prizonieri.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.