Marea Depresiune (1929–1933) a fost cea mai gravă catastrofă economică înregistrată pe timp de pace. În câțiva ani, Produsul Intern Brut s-a redus cu o treime, șomajul a depășit 25%, iar sistemul bancar s-a prăbușit. Până atunci, omenirea nu mai cunoscuse nimic similar, în afara războaielor și epidemiilor majore. Căderea bruscă a burselor a declanșat un lanț de falimente care a continuat până la sfârșitul anilor ’30, alimentând populismul, extremismul, „trădarea intelectualilor” și relansând dezbaterile asupra tezelor marxiste privind sfârșitul capitalismului.
În timp, au apărut două interpretări rivale asupra cauzelor crizei: una atribuie dezastrul pieței libere și lipsei intervenției statului; cealaltă îl explică prin intervenția excesivă a guvernului în anii ’20, urmată de măsuri și mai intruzive în anii ’30. Vom analiza aceste perspective și contextul istoric care le-a modelat.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.