Una dintre cele mai captivante lucrări ale lui Constantin Noica se numește “Despărțirea de Goethe”. Titlul nu relevă nicidecum dorința de a dezavua sau a respinge creația scriitorului german ci, dimpotrivă, de a o înțelege mai bine prin asumarea unei distanțe critice. Așijderea, Alexandru Paleologu scrie a sa “Despărțire de Noica” tocmai pentru a evidenția temele care îi apar primordiale în gândirea acestuia din urmă. Analiza ideilor noiciene ajunge la rădăcinile opțiunilor filozofice ale celor doi gânditori români, și ne îngăduie să legăm speculația teoretică de sursele sale afective. Nu este, aşadar, de mirare, că intalnim aici o întoarcere la o temă clasică a filozofiei, și anume iubirea. Într-o analiză ce ne aminteste de metoda genealogică folosită de Nietzsche, descoperim că scopul cugetării este elucidarea atitudinii pre-teoretice prin care ne deschidem către lume și pe care se construieşte reflecția conceptuală.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.