Orice fenomen cultural apare ca noutate și sfârșește sub zodia clasicismului. Când ”revenim la clasici”, ne manifestăm dorința de coerență culturală în durata lungă. Când ne contestăm clasicii, ne aflăm într-un moment de ruptură revoluționară, care cuprinde deja un viitor decrepit. Vă propun o prelegere despre aceste cuvinte-cheie, care explică și justifică, îndreaptă și inspiră, într-un ciclu perpetuu de amnezie eliberatoare și regăsire a originilor. Oricât am detesta (cu panaș post-modern) clasicismul, visăm să devenim “clasici în viață”, tocmai pentru a “rezista” noilor ideologii salvaționiste, atât de invazive și atât de precare în schematismul lor intelectual. A-i iubi pe clasici, după ce ai învățat să-i frecventezi, înseamnă a credita fondul permanent al condiției umane.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.