Tirani și ticăloși la Shakespeare

Nimeni înainte de Shakespeare, și apoi până la Dostoievski, nu a sondat atât de profund adâncimile tenebroase ale sufletului omenesc. Cât de jos poate coborî un om în abjecție și ură, în invidie și poftă, în cruzime criminală? Psihanalist avant la lettre, Shakespeare a scos umbra jungiană din cotloanele inconștientului, a adus-o pe scenă, i-a dat trup și glas.   În tragedia antică, eroi precum Oreste sau Antigona ezită între alternative etice imposibile, sau sunt prinși în urzeala destinului, ca Oedip. Crima nu e lipsită de o tragică noblețe, și poate fi justificată etic sau fatalist. Teatrul elizabetan adaugă tiparului clasic figura medievală a Viciului, a Diavolului din moralități, și astfel creează figura ticălosului absolut (the villain).   De regulă, ticălosul nu este protagonist, fiindcă îi lipsește noblețea și nu poate stârni empatia publicului: el este un intrigant mărunt, al cărui rol este să declanșeze drama, precum Aaron în piesa shakespeariană de tinerețe Titus Andronicus sau Iago în tragedia de maturitate Othello. Ticăloși tipici sunt frații uneltitori și uzurpatori: Edmund, Regan și Goneril în Regele Lear, Claudius în Hamlet, Oliver în Cum vă place, Antonio în Furtuna etc.   În Richard III, însă, ticălosul devine personajul principal și ne dezvăluie mecanica răului pas cu pas, cu cinism și (auto)ironie – Viciul are șarmul lui pervers. Răul ocupă avanscena shakespeariană, însă Richard nu evoluează, ci rămâne un simplu tipar, ca Viciul medieval. Abia în Macbeth vedem cum crește umbra și pune stăpânire pe sufletul unui erou devenit tiran. Taina fărădelegii avansează prin ceața morală în care binele nu mai poate fi deosebit de rău: fair is foul, and foul is fair, sună incantația celor trei ursitoare.   Am ales pentru acest curs două piese de tinerețe (Titus Andronicus, Richard III) și două dintre marile tragedii de maturitate (Macbeth, Regele Lear), fiindcă juxtapunerea lor ne arată cum s-a rafinat inteligența morală și expresia artistică a lui Shakespeare.   Vă invit deci să aveți curajul acestei coborâri în infern, pentru a ieși de acolo purificați, întrucât marile texte rămân cea mai bună psihoterapie. Tot ele ne oferă cea mai bună cheie pentru a înțelege răul din politică și din societate, rod al invidiei, urii, poftelor și orbirii. În fond, răul rămâne un ingredient esențial în pedagogia binelui.   

Desfășurarea cursului: vineri, 6 iulie, 19-21; sâmbătă, 7 iulie, 15-19

La acest curs oferim două locuri pentru bursieri, elevi sau studenți.

• Bibliografia: Shakespeare: Richard III, Macbeth, Titus Andronicus, Regele Lear – preferabil în engleză și lectorul va folosi originalul englez în ediția The Arden Shakespeare, oferind traduceri în paralel.