Teorii monarhiste

Există o varietate de regimuri monarhice, după cum există numeroase fundamentări teoretice ale monarhiei. Vom începe cu celebra apologie a monarhiei atribuită de Homer lui Ulise în cîntul al doilea al “Iliadei” (“unul singur să fie şef, unul singur să fie rege”) şi cu dialogul despre idealul homeric al monarhiei dintre Alexandru Macedon şi Filip al II-lea imaginat de Dion Chrisostomul. Vom vedea, de asemenea, cum începînd cu secolul IV î.e.n., ca o consecinţă a declinului democraţiei ateniene şi a succeselor monarhiei macedonene, se înmulţesc teoriile care afirmă superioritatea regimului monarhic. Monarhismul din perioada elenistică oferă exemplul fascinant al unei sinteze culturale care îmbină filozofie greacă şi elemente teologico-politice de sorginte orientală. Acelaşi fenomen se va repeta cîteva secole mai tîrziu în Imperiul Roman pentru a fi continuat în evul mediu de Imperiul Bizantin şi de Imperiul Germanic. Vom analiza fundamentarea teologico-politică a monarhiei în creştinismul medieval şi apoi teoriile moderne ale monarhiei, atît cele absolutiste, cît şi cele liberale. În sfîrşit, vom încerca să vedem care mai este plauzibililtatea doctrinelor monarhiste în epoca marilor revoluţii, în special cea franceză şi cea bolşevică.