Istoria Culturii

Povestiri cu tîlc din Herodot

Herodot știm cu toții că este, după cum zice Cicero, „părintele istoriei”, că spune despre geți că sînt cei mai curajoși dintre traci și că Zamolxe ar fi fost profetul iscusit al unui pitagorism pentru barbari. Cu alte cuvinte știm în general cam puțin dintr-o operă extrem de vastă. Herodot este, de fapt, unul dintre marile genii literare ale antichității, iar noi pierdem foarte mult necitindu-i opera. „Ancheta” lui Herodot vorbește despre condiția umană, despre diferențe culturale, despre lupta dintre Europa și Asia, despre leadership și patologia puterii, despre regimuri politice, despre democrație și despotism.
Tema lui principală este războiul grecilor împotriva perșilor terminat în 479 î.e.n. cu bătălia de la Plateea, dar o ia de la Cirus cel Mare, adică de la fondatorul puterii persane, și ne duce prin patru generații de regi - Cirus, Cambize, Darius și Xerxes-, povestindu-ne despre expedițiile, cuceririle, succesele și eșecurile fiecăruia dintre ei. Cucerirea Egiptului este, de pildă, ocazia unei foarte lungi paranteze despre istoria și cultura Egiptului, care-l fascinează mai mult decît oricare alt popor. Pentru Herodot relatarea istorică oferă, însă, la tot pasul ocazia de a-și manifesta debordanta imaginație în niște povestiri minunate, cele mai multe dintre ele cu tîlc și miez. Asupra lor ne vom concentra atenția în mod special, ele fiind un excelent material de discuție.