Cine privește o icoană a Învierii observă că scena centrală, dacă nu chiar unica scenă, este cea în care Hristos, în veșmânt de lumină, sfărâmă porțile iadului și îi trage spre El pe Adam și pe Eva, însoțiți de o suită de personaje ale Vechiului Testament. De ce oare a fost ales acest episod tainic, petrecut între jertfa pe cruce și Înviere, ca simbol al Învierii? Apostolul Petru îl evocă, potrivit mărturiilor din Noul Testament, în propovăduirea sa, însă abia în textele apocrife și, în paralel, în cele teologice episodul este tratat amplu, pe măsura anvergurii sale. Cursul își propune un dublu itinerariu, textual și iconografic, pentru a înțelege transmiterea acestei tradiții și ramificațiile sale istorice și simbolice. Vom analiza în detaliu descrierile din diferitele apocrife și vom urmări care sunt aspectele păstrate în tradiția Bisericii. În continuarea parcursului istoric, vom aprofunda sensurile pogorârii la iad a lui Hristos pentru viața spirituală.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.