Conducători excepționali pot apărea în vremuri de declin. Pentru cei născuți ulterior, eforturile unor asemenea lideri au o grandoare tragică. Vitregia sorții scoate chiar în evidență virtuțile lor. Este greu, dacă nu imposibil, să atribui eșecul lor final vreunor greșeli sau defecte.
Patru dintre biografiile lui Plutarh discută astfel de destine: regii spartani Agis al IV-lea (265-241) și Cleomene al III-lea (260-219), Aratos din Sicione (271-213) și Philopoimen (253-212). Despre acesta din urmă spuneau romanii că este “ultimul grec”, ceea ce s-ar putea extinde asupra celorlalți trei lideri. În următoarele decenii dominația romană avea să se instaureze extrem de rapid în ansamblul lumii grecești.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.