Michel de Montaigne (1533-1592) este, într-un fel, sfîntul patron al Casei Paleologu, el fiind un autor de referinţă din tată-n fiu. Vom aborda vastul op al eseurilor sub aspectul autoterapiei, autocunoaşterii şi autoacceptării şi vom citi şi discuta, în şase întîlniri, cîteva eseuri relevante din acest punct de vedere. Teza mea este că Montaigne constituie un exemplu viu, concret, elocvent a ceea ce psihologi contemporani renumiţi au teoretizat sub numele de „unconditional self-acceptance” (Albert Ellis). Opera lui anticipează diferite terapii actuale, precum terapia cognitivă sau terapia raţional-emoţională.