Luvrul sau primul muzeu universal de artă

Doamna Beldiman, lectorul nostru, ne va spune istoria muzeului, de la Revoluţia franceză la „Luvrul din Emiratele arabe”, o creaţie a mondializării.

Ne adresăm celor interesați de povestea acestui muzeu, fără să ne dorim a-l transforma într-un colocviu adresat specialiștilor, ci din contră.

Doamna Beldiman pornește de la noţiunea de muzeu universal de artă, instituţie posedând un patrimoniu din diverse epoci, şcoli, zone geografice, culturi. Istoria instituţională a Luvrului va fi urmărită prin articularea ei în patru perioade : Muzeul Luvru Deschiderea Muzeului Luvru/Le Museum de la République (1793) are loc în contextul Epocii Luminilor şi al Revoluţiei franceze, ca urmare a voinţei politice.

Le Museum de la République corespunde noţiunii de muzeu modern care se adresează unui public larg, în mod special artiştilor.

Prin voinţa Generalului Bonaparte şi a Împăratului Napoleon, are loc un lung proces de confiscări de opere de artă în teritoriile cucerite.Ţinta este ca „Parisul să devină o nouă Romă” şi Luvrul, muzeul suprem, receptacul al capodoperelor din întreaga Europă.

Luvrul, muzeu universal în secolul al XIX-lea, după căderea lui Napoleon trece prin reorganizarea departamentelor, diversificarea patrimoniului şi a expunerii.

Luvrul astăzi este “o mutaţie în curs”. Vom vorbi despre "Le Projet du Grand Louvre" (1980-1992) şi viziunea arhitectului Ieoh Ming Pei: Luvrul ca nod central, benefic al urbanismului parizian, confruntări de mentalităţi în jurul Piramidei, dublarea spaţiilor.

Ajungem și la anii 2000, cei care aduc schimbări de concepţie privind nuanţarea unor precepte ale ICOM-ului. Se adoptă ideea americană a muzeului cu filiale, delocalizându-se segmente din patrimoniul Luvrului în provincie şi în afara Europei: cazurile Le Louvre Lens, Le Louvre d’ Abu Dhabi.

Cursul durează 4 ore, cu pauzele incluse.