Scrisă în 1929, teza doctorală a Hannei Arendt despre „Conceptul iubirii la Augustin” este o investigație fascinantă a sensului noțiunii de iubire. Arătând legăturile conceptuale dintre dorință, frică de a pierde și vulnerabilitate, Arendt reușește o lucidă analiză a diverselor semnificații ale iubirii și relației acesteia cu obiectele sale (lumea, Dumnezeu, celălalt, eu însumi) și cu orizontul temporal în care se manifestă. Dizertația este evident scrisă sub influența lui Heidegger și a lui Jaspers, însă conține deja implicit teme cheie ale gândirii sale mature pe care le vom explora în discuția noastră.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.