Întruparea Logosului divin constituie fundamentul oricărei reprezentări iconice. Dincolo însă de elaborarea teologiei icoanei, s-a dezvoltat treptat, pornind de la absența detaliilor despre înfățișarea lui Iisus din textele nou-testamentare, o reflecție în jurul temei frumuseții Fiului lui Dumnezeu, a felului în care invizibilul s-a întrupat și s-a înfățișat ochilor muritori. Conturarea a doua ipoteze teologice, a frumuseții umane și a lipsei de frumusețe a lui Iisus, este ea însăși revelatoare pentru înțelegerea relației dintre divinitate și umanitate, precum și pentru statutul reprezentării iconice. Ne propunem astfel să analizăm argumentele avansate de cele două direcții de interpretare, începând de la Origen și până în perioada bizantină târzie, care nu a ezitat să propună detalii concrete despre înfățișarea Dumnezeului întrupat.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.