Ultima carte a canonului creștin al Bibliei, Apocalipsa este asociată îndeobște cu angoasa sfârșitului lumii. Prea puțin citită și foarte des răstălmăcită, ea este, de fapt, o revelație în limbaj simbolic si liturgic, care nu poate fi înțeleasă decât pornind de la contextul apariției sale. Cursul își propune să ofere tocmai această situare în mediul religios și cultural al cărții și totodată o prezentare a structurii textului, astfel încât cititorul să poată avea principalele repere pentru o bună orientare internă. Vom discuta despre simbolurile prezente în cele trei secțiuni ale Apocalipsei și despre pluralitatea interpretărilor care le-au fost date de-a lungul istoriei, dar și despre marile teme care îi jalonează mesajul: Dumnezeu și istoria, teologia martiriului, Ierusalimul ceresc. Pe de altă parte, Apocalipsa a cunoscut o imensă receptare artistică: de la arta mozarabă (Beatus de Llebana) la frescele de la Saint-Savin, timpanele portalurilor romanice și gotice sau gravurile lui Dürer – tot atâtea căi de acces, în diferite timpuri și locuri, la semnificațiile revelației care se încheie cu invocarea celei de-a Doua Veniri. Așadar, o călătorie înapoi în timp pentru a înțelege actualitatea transistorică a Apocalipsei.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.