Pentru orice moment din viața publică există cîte un citat potrivit din Caragiale. Asta crează impresia unei identități sau cel puțin a unei continutăți între lumea de acum peste un secol și cea de azi. Ce bine ar fi! De fapt, Caragiale prezintă caricaturi geniale ale unor personalități, atitudini și doctrine, care în sine nu sînt cîtuși de puțin ridicole. Pentru a susține această teză l-am ales pe Tache Farfuridi, un personaj mult mai complex decît poate părea la prima vedere.
În contextul ideologiilor politice din secolul al XIX-lea Farfuridi este un orleanist. Va trebui, așadar, să-i prezentăm pe corifeii acestui tip de liberalism de guvernămînt: regele Louis-Philippe, Guizot, Royer-Collard, Adolphe Thiers. Și slavă Domnului, s-a făcut mișto și de ei. Vom vedea, de asemenea, care au fost orleaniștii din politica românească. Dar explorarea noastră se va duce departe în timp pînă la Solon și Aristotel. Ar putea figura Farfuridi în galeria bărbaților iluștri a lui Plutarh? De ce nu?
El are o filozofie, dar este în plus și om de acțiune, dînd dovadă de vigilență, curaj și diplomație. Vom analiza inițiativele, discursurile și stratagemele lui din punctul de vedere al relației dintre leadership și followership. În sfîrșit, dacă este Farfuridi așa de grozav, de ce rîdem totuși de el? Care sînt tehnicile prin care Caragiale produce un tip comic de o asemenea irezistibilă forță ilariantă?
Ne vom vedea la „Ceai la Metoc”, adresa Strada Popa Rusu 21, București 030167, de la ora 19:00.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.