Elitismul între tabu și fetiș: destinul inteligenței în democrațiile postmoderne

Etimologic, elita reprezintă un grup ales. În democrațiile reprezentative, elita politică se compune din suma celor cărora electorii le deleagă propria putere. Demos-ul nu se poate autoguverna, deci își alege reprezentanții. Pe de altă parte, constatăm că în democrațiile postmoderne se produce o mișcare anti-sistemică: cei ”nealeși” denunță elitele (pentru incompetență, corupție, aroganță, lipsă de empatie și multe alte rele). Elitele alese sunt contestate ca elite autodesemnate. Există deci o ambiguitate în chiar funcționarea elitei: ea este simultan o proiecție a societății și o formă de alienare, pe care alegătorii o acuză.

Vom reflecta asupra tensiunii create prin competiția dintre felurite elite, dar și despre impactul revoluției digitale asupra democrației clasice. Mai vor cetățenii să fie conduși? Pot ei accepta în continuare pactul cu sistemul care le asigură drepturi civile, sau vom intra într-o fază de anomie, soldată cu revenirea la ordine prin instaurarea dictaturii? Ne putem lipsi de elite? Au ele cum să se constituie și să se reproducă fără un mecanism meritocratic, bazat pe un ideal uman definit în orizontul teologiei politice? Cum se va sfârși confruntarea contemporană dintre populism și elitism?

• La acest curs primim doi bursieri. Onorariile sunt subvenţionate din fondurile colectate de Fundaţia Paleologu de la sponsori şi donatori.