Cursul este un studiu comparat a două dintre cele mai importante cărţi ale stoicismului roman: Către Lucilius de Seneca şi Către sine însuşi de Marcus Aurelis. Ambele sînt cărţi de consiliere filozofică, atîta numai că „adresantul” este diferit: un discipol, Lucilius, în cazul lui Seneca, el însuşi în cazul împăratului filozof. Ce anume se schimbă cînd îţi dai sfaturi ţie însuţi şi nu unui prieten, discipol sau client? În absenţa autorităţii exterioare a maestrului, terapeutului sau consilierului poate fi eficient discursul exhortativ? Şi, invers, este cumva consilierea unei alte persoane o manieră de actualizare a unor precepte filozofice pentru tine însuţi? Întrebări inconturnabile despre două cărţi de căpătîi...