Cazanul de la Gundestrup: incursiune în mitologia celtică

Celţii şi galii sunt o denumiri generice date de istoriografiile greacă şi romană unui ansamblu de neamuri aflate la nord de spaţiul mediteraneean, în Europa Centrală şi de Vest în cea de a doua jumătate a primului mileniu al erei vechi. Prin incursiunile şi stabilirea lor în Peninsula Ibeircă, în nordul Italiei, în Balcani şi chiar în Anatolia, neamurile celtice şi-au lăsat amprenta asupra istoriei întregului continent. Până astăzi, în extremul occident european (Irlanda, Scoţia, Ţara Galilor şi Bretagne) au supravieţuit „insule” de limbă şi de cultură celtică. În Europa continentală, celticitatea a s-a estompat treptat până la disoluţie sub imperiul romanizării şi sub presiunea neamurilor germanice în primele secole p. Chr. Unul dintre cele mai spectaculoase „testamente” lăsate posterităţii de celticitatea druidică aflată în amurgul istoriei ei continentale poate fi considerat cazanul de la Gundestrup (secolele I a. Chr. – I p. Chr.). În reliefurile sale din tablă de argint aurit au fost reliefate o serie de chipuri, mituri şi legende ale unei misterioase lumi astăzi apuse.