Carlos Şacalul: terorism, diversiune şi servicii secrete în Războiul Rece

Terorismul a devenit o dominantă a actualităţii noastre şi poate lovi pe oricare dintre noi, oricînd. Considerat cîndva “războiul săracilor”, terorismul se manifestă azi, global, mai curînd ca război al frustraţilor, şi a surclasat conflictul armat clasic ca principală ameninţare în domeniul securităţii naționale. Această evoluţie s-a produs în cei 20 şi ceva de ani de la dispariţia lumii bipolare a confruntării ideologice dintre Est şi Vest, perioadă a dezintegrărilor şi reaşezărilor geostrategice în plină desfăşurare. Dar terorismul ca fenomen al istoriei moderne este strîns legat de epoca Războiului Rece, cînd a erupt cu maximă violenţă şi a adoptat – în Europa, mai ales -  drapajul “luptei revoluţionare împotriva imperialismului”.
 
Sub acest drapel a apărut şi acţionat în anii 1970-80 personajul emblematic al terorismului modern: Ilich Ramirez Sanchez, devenit celebru sub numele de Carlos “Şacalul”. Parcursul său terorist s-a intersectat cu interesele şi obiectivele Securităţii din România. A urmat o strînsă colaborare teroristo-securistă în cursul căreia “Şacalul” a primit ajutoare substanţiale şi a executat misiuni stabilite la Bucureşti, iar România cea “iubitoare de pace” a regimului Ceauşescu a dobîndit stigmatul terorismului de stat, realizare de excepţie în tot lagărul socialist.
 
Cursul va expune şi detalia acest episod, încă secret, al colaborării teroriste dintre Carlos “Şacalul” şi Securitate, dar o va face în contextul Războiului Rece, al “euro-terorismului” anilor 1970-80 şi al obiectivelor externe ale spionajului românesc de atunci. Cadrul general va consta dintr-o trecere în revistă a terorismului de la primele sale manifestări înregistrate ca atare de istorie, pînă în prezent, cele două momente regăsindu-se, întîmplător sau nu, în zona Orientului.