În data de 1 martie 2024, au avut loc alegeri pentru parlamentul Republicii Islamice Iran (Majles). Deși de peste patru decenii politica internă și externă a țării inflamează cancelariile occidentale și monarhiile din Golf, sau creează titluri senzaționale în presă, cunoașterea structurii sistemului politic iranian și a ierarhiei decizionale este încă deficitară pentru mulți observatori.
Dincolo de atenția acordată câtorva personalități politice de vârf (de exemplu, liderului suprem, președintelui sau negociatorul nuclear șef), analiștii politici știu foarte puțin despre caracteristicile altor persoane de rang înalt și aproape nimic despre eșaloanele mijlocii și inferioare ale guvernului. Limitele descriptive se încadrează, astfel, între două concepte: teocrație și impredictibilitate. Însă niciunul nu este complet. Republica Islamică este condusă de un sistem teopolitic, foarte pragmatic și predictibil în impredictibilitatea percepută extern, în care normele și dinamica sunt activate prin folosirea inadvertentă a unor concepte-cheie ale Islamului și securizate de forța militară impresionantă a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
Iranul este implicat în „bătălia pentru Orientul Mijlociu” iar conservatorii (hard-liners) încearcă să instrumentalizeze naționalismul șiit și să îi consolideze identitatea. Astfel, dezbaterea internă și rezultatul alegerilor parlamentare sunt piloni-cheie ai strategiei Shia Crescent, dar și un posibil preambul al alegerilor prezidențiale din 2025 sau al succesiunii în cadrul instituției Liderului Suprem.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.