Din discursurile lui Alcibiade nu s-au păstrat decît cele două reproduse de Tucidide în Războiul peloponesiac. Primul este faimosul discurs prin care flamboaiantul politician a stîrnit entuziasmul debordant al atenienilor pentru expediția din Sicilia în 415 î.e.n. Cel de-al doilea are un cadru cu totul diferit: nu Atena, ci Sparta, unde se refugiase Alcibiade, și oferă un contrast izbitor cu primul discurs. Pe lîngă bogăția ideilor și a mijloacelor retorice, cele două discursuri ne oferă un exemplu frapant de adaptare la context.
În seria “Oratori și discursuri celebre” consacrăm cel puțin o întîlnire unui mare orator și cîtorva dintre principalele sale discursuri în vederea identificării tehnicilor retorice folosite de fiecare dintre ei. Vom analiza modul în care au reușit să articuleze brand-ul lor personal, valorile asumate, argumentele folosite și emoțiile exprimate, adică în limbaj clasic ethos-ul, logos-ul și pathos-ul.
Detalii despre prelucrarea datelor cu caracter personal și alte informații juridice, la termeni și condiții.